Parlamentarismul se bazează pe comunicare între partide, însă dialogul politic a căzut în denigrarea celor cu altă poziţie, ceea ce aduce deservicii întregii societăţi. Democraţia înseamnă colaborare între oameni diferiţi şi gîndire împreună, folosind experienţa tuturor. Cine suprasimplifică ideile şi tratează problemele în manieră ideologică, nu procedează bine! (În aceste zile, obiectul de ceartă politică este bugetul de stat.)
Vrem ca între putere şi opoziţie să existe un dialog continuu, pentru a rezolva de comun acord problemele complexe şi a transforma starea de haos în ordine controlabilă. Pentru a conversa eficient cu ceilalţi, au nevoie de un nivel acceptabil de educaţie, toleranţă şi înţelegere că prin cunoaştere şi explorare reciprocă vor schimba informaţii, vom învăţa unii de la alţii şi vom progresa împreună – cît se poate în acest sistem occidental numit democraţie liberală, pe care îl agreem şi noi ca stat parte a Uniunii Europene.
Pentru a conlucra şi a ne ajuta unii pe alţii, avem nevoie de dorinţă pentru adevăr din partea taberelor politice sau măcar a celor principale, democratice pînă la proba contrarie. Politicienii înţelepţi vor dori mereu să cunoască toate punctele de vedere ale celor interesaţi de problemele ţării, de subiectele complexe şi de interes public, şi nu se vor mulţumi să susţină doar ceea ce ştiu deja. Dar şi mai deştepţi sînt cei care-şi dau seama că nu ştiu totul, că omul este mereu ignorant (nu va şti niciodată totul), că poate afla informaţii noi de la persoanele cu care intră în dialog, acestea îl ajută să se poziţioneze şi îi dau idei pentru a concepe o lege mai bună decît cea de pînă acum.
Nu este bine cînd politicienii se comportă precum roboţii, spun aceleaşi lucruri, repetă ideile partinice obsesiv, insistă că au dreptate şi ceilalţi greşesc, pentru a-şi impune opinia. De folos ar fi să promoveze comunicarea parlamentară, astfel ca problemele în dispută să-şi găsească rezolvare prin consens, calea fiind să converseze, să se asculte, să înveţe unii de la alţii şi să ajungă la adevăr (compromis). Explorarea reciprocă este cea mai înaltă formă a gîndirii politice. Cei care insistă şi critică celelalte păreri, de fapt n-au respect faţă de cunoştinţele şi experienţa altor oameni. Cînd repeţi ce ştii şi nu asculţi ce zic ceilalţi, devii un „automat” ce nu gîndeşte!
Politicienii noştri îşi suprasimplifică poziţia, îi discreditează pe adversari, dar nu devin mai stimabili în ochii noştri. Comportamentul de negare şi refuz are dezavantajul că nu înveţi nimic de la ceilalţi, ci rămîi blocat în propriile obsesii. Dialogul îţi arată unde greşeşti şi, ascultîndu-i atent pe ceilalţi, îţi vei da seama cum să te corectezi şi vei avea o poziţie întărită. Discuţiile sincere între oameni ajută mereu, chiar dacă rămîi cu propriile convingeri – în acest caz, îi ajuţi pe ceilalţi. Amestecul de fals şi adevăr nu poate fi separat decît prin discuţii cu cei direct interesaţi de subiect.
Dacă politicienii nu sînt dispuşi la dialog, se arată răuvoitori din prima zi pînă în ultima zi de mandat, considerînd că adversarii sînt duşmani de moarte pe care trebuie să-i elimine cu orice preţ, chiar de-ar arde ţara, democraţia dispare. Discursurile distrug şi scot în evidenţă ierarhia falsă, atitudinea lipsită de logică. Cine îi ascultă pe ceilalţi, acela măcar îşi dovedeşte dorinţa să înveţe şi să gîndească.
Cei care se dedau la sfaturi însoţite de comentarii sarcastice la adresa adversarilor sînt plictisitori şi lipsiţi de haz şi nu se pot lăuda nici cu o bună educaţie – de vreme ce-i jignesc pe cei asemenea lor, se jignesc şi pe ei înşişi. Scopul egoist să fie în centrul atenţiei va fi atins, dar altceva nu obţin: de la cei pe care îi loveşti nu vei primi nimic, niciodată. Ideea este ca politicienii şi partidele parlamentare să lucreze împreună, căci nimeni nu are dreptate la modul absolut.
