Centrul pentru îngrijirea persoanelor în vârstă „Bunul Samarinean” din comuna Coroieni funcţionează din toamna trecută şi în acest moment este ocupat la jumătate din capacitate. Clădirea a fost construită de administraţia locală, iar administrarea a fost predată Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului. Am fost în vizită la acest centru, am văzut condiţiile de acolo şi am stat de vorbă cu bătrânii asistaţi.
În ceea ce priveşte condiţiile de trai, sunt dintre cele mai bune. Bătrânii din centrul social sunt plini de viaţă şi foarte talentaţi să intre în relaţie cu cei din jur şi să-şi găsească ocupaţie pentru petrecerea timpului. Fiecare are povestea lui, cunoscută de toată lumea. Sabina Gârdălean, spre exemplu, scrie poezii şi este sarea şi piperul centrului: „Ne ocupăm cu de toate, că mai bine ca aici nu are unde să ne fie. Acum tocmai scriu nişte poezii. Fac asta de când mă ştiu, adică de când am învăţat să scriu şi să citesc. Acum am 75 de ani. Le-am scris şi domnilor de la centru, că tare îmi place de ei. Un dar de la Dumnezeu cred că m-a adus aici. Eu mă trag din Arieşu de Câmp. Am trei copii, două fete şi un băiat, au serviciu, sunt la casa lor. Decizia de a veni la centru a fost a mea, deoarece nu doresc să fiu povară pe familie. Aici vă pot spune că e mai bine ca acasă. De asemenea, suntem foarte uniţi, ne leagă rugăciunile din fiecare zi. La viaţa mea, am făcut multe, nici nu ştiu să spun câte! Am fost şefă de echipă la colectiv, vicepreşedinte tot acolo, secretară. Acum am scris nişte versuri şi pentru locul acesta. Le mai recit poezii celor cu care sunt aici, dacă mă ascultă. În fiecare joi, vine o doamnă pentru o oră de lectură. Centrul e un loc frumos şi atât de buni sunt şi domnii de aici. Familia mă caută, ţinem legătura, vorbim des la telefon. Acasă scriam poezii, noaptea îmi veneau idei, dar aici m-am mai liniştit. Am un caiet cu 23 de poezii, iar altul cu un fel de istorie de când am fost mică până acum”.
Leonora Popan este un alt vârstnic talentat al centrului: „Croşetez, acum lucrez la o vestă, însă nu vă spun pentru cine, că e o surpriză. Am făcut cocarde de 1 Decembrie 2018 şi ornamente de pom la Crăciun. Am lucrat şi cu cărţile din bibliotecă, le-am aranjat în ordine alfabetică. Fac de toate pentru că nu pot sta, trebuie să lucrez ceva tot timpul… Dacă nu pot face lucru de mână, pentru mine e semn rău. La viaţa mea, am fost contabilă la APSA, 35 de ani am lucrat în contabilitate. Am 66 de ani şi din start am vrut să vin aici. Am venit cu sufletul deschis, iar hotărârea eu am luat-o. Am o fiică, este căsătorită, am nepoţi, şi toţi au fost supăraţi că am ales să vin aici la cămin. Însă eu am fost bolnavă, în anul 2015 am avut o operaţie grea la Cluj, după care mi-am revenit, dar eram tot singură acasă, deoarece soţul a plecat pe lumea cealaltă acum doi ani şi jumătate. Copiii şi nepoţii sunt la serviciu, la şcoală şi nu aveau timp doar de mine. Mai mult, nu poţi să le conturbi activităţile zilnice, doar ca să stea cu tine. Cât au putut, au făcut şi fac pentru mine. Însă am ales să vin aici, pentru că nu vreau să fiu o povară pe capul nimănui. Nesilită de nimeni am venit. Familia ţine legătura cu mine, vorbim zilnic la telefon, vin să mă vadă. Aici ne simţim cu toţii ca acasă. Oamenii de la centru au mare grijă de noi, sunt nişte persoane minunate! Fiecare de aici are o poveste de viaţă, pe care o cunoaştem cu toţi. Acasă îmi lipsea să stau de vorbă cu cineva, pe când aici pot face acest lucru oricând”.
Provocări pentru conducerea centrului
Conducerea instituţiei este nouă, însă face faţă provocărilor apărute. Călin Andrei Bud, directorul Căminului, ne-a explicat: „Funcţionăm de peste şase luni. Sunt provocări legate de întreţinerea clădirii, de încălzire, căci am consumat foarte multe lemne, deoarece nu este introdus gazul metan în comună. Clădirea are o amprentă la sol de 1.000 de metri pătraţi pe două niveluri şi nu e uşor de încălzit. Deci asta este una dintre provocările mari. A fost şi o iarnă destul de geroasă, cu zăpadă multă. Tot din cauza aceasta, am avut o perioadă fără energie electrică, deoarece au fost nişte pene de curent. Am împrumutat un generator electric şi am reuşit să rezolvăm partea de încălzire. În viitor, trebuie să avem în vedere şi o investiţie într-un generator, sau poate o sponsorizare, cine ştie… Funcţionăm sub îndrumarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului. La iniţiativa lor şi în colaborare cu Primăria Coroieni, s-a concretizat această investiţie. Primăria a cedat clădirea construită în baza unui contract de comodat, iar Episcopia asigură hrană, materiale de curăţenie, consumabile, carburant pentru deplasări cu maşina. Au fost făcute în decursul anului trecut mai multe donaţii şi atunci am primit multe alimente neperisabile, adică făină, zahăr, ulei, care ne ajută mult să funcţionăm”.
16 angajaţi au grijă de bătrâni
Jumătate dintre locurile Centrului de îngrijire a vârstnicilor sunt ocupate deja şi directorul preconizează că până la începutul verii acestea se vor ocupa integral.
„Suntem la început, însă unii dintre angajaţi au experienţă în domeniu, iar acest lucru ne-a ajutat pe toţi să ne formăm. Discutăm aici de asistente şi de infirmiere. Centrul nostru nu e de îngrijiri paleative, ci este destinat îngrijirii persoanelor în vârstă. Marea majoritate a cazurilor sunt practic cele pe care le ştim cu toţii, adică bătrânii au rămas singuri, aparţinătorii lor sunt plecaţi în cele mai multe cazuri în străinătate şi nu pot să-i îngrijească. Decât să fie singuri acasă, mai bine vin aici, unde sunt în siguranţă, socializează cu oameni de vârsta lor. Deci chiar avem situaţii în care bătrânii pentru asta au venit la noi, să nu fie singuri, să aibă pe cineva de vârsta lor în preajmă. Avem 26 de vârstnici din 42 de locuri, dar sunt cereri în procesare. Cred că până în luna mai 2019 se vor ocupa toate locurile. Salariile noastre sunt acoperite din taxa pe care fiecare persoană o plăteşte, adică 2.000 de lei/lună – în anumite situaţii şi mai puţin, avem acele cazuri sociale în care vine Episcopia şi suplimentează. Deocamdată, mergem aşa, însă ar trebui să avem în vedere o creştere a salariilor, nu neapărat corelată cu majorarea taxei, că salariile sunt undeva la minimum şi e greu să trăieşti aşa… Probabil că după ce se vor ocupa toate locurile, va fi mai bine şi din acest punct de vedere. Acum avem 16 angajaţi, dintre care cei mai mulţi sunt asistente şi infirmiere. Ei lucrează pe schimburi, câte o asistentă şi o infirmieră. Când vor fi mai mulţi, probabil că vor trebui două infirmiere. Bătrânii sunt de toate felurile, unii imobilizaţi la pat, alţii în cărucior, dar majoritatea sunt pe picioarele lor. Le asigurăm o serie de activităţi. Ziua începe la ora 8 cu micul-dejun, apoi avem o capelă unde pot participa la slujbă, cu beneficii mari pentru cei mai mulţi. Avem o bibliotecă pentru cei care citesc. Avem şi un fel de sală pentru sport, dotată cu câteva aparate de fitness, iar unii fac şi mişcare. Vara, se pot plimba pe afară, că este spaţiu amenajat în jurul centrului. Aparţinătorii să ştiţi că vin şi-i vizitează. Condiţiile oferite bătrânilor sunt dintre cele mai bune. Foarte mulţi dintre cei de la noi provin din Baia Mare. Pe viitor, eu cred că vom funcţiona din ce în ce mai bine şi vom oferi servicii de calitate. Angajaţii noştri provin din comună, în marea lor majoritate. Acesta este şi criteriul de bază la angajare. Constat cu mare satisfacţie că angajaţii sunt oameni dedicaţi meseriei şi suntem un colectiv unit. Venim la lucru întâi pentru oameni şi apoi pentru salariu. Ştiu că sună idealist, dar cam aşa este”, a conchis Călin Andrei Bud.
Inaugurarea oficială a Centrului a avut loc la 1 septembrie 2018, primăria Coroieni demarând proiectul în anul 2009.
