Le este dor de ţară, s-ar reîntoarce în ţara natală, însă nu au la ce să vină. Este vorba despre românii plecaţi în Austria. Am stat de vorbă cu câţiva dintre ei, în urmă cu ceva vreme, iar oamenii ne-au împărtăşit povestea lor. În Viena am întâlnit români din toate colţurile ţării, inclusiv din Maramureş.
Părerea tuturor este aproape aceeaşi, ar reveni pe meleagurile natale, dacă în România s-ar schimba ceva, în bine, dar nu întrevăd aşa ceva. Iată ce ne-au declarat: „Locuim în Viena, avem casă aici. Sunt din 2005, iar soţul din 2007. Ne este dor de familia de acasă, de prieteni, de locurile natale, dar acum viaţa noastră este în Austria. Eu am lucrat la o pizzerie, iar acum stau acasă cu fetele, iar soţul lucrează în construcţii şi este foarte mulţumit de salariu şi de condiţiile de muncă. Deci ne place foarte mult aici, mai ales din punct de vedere financiar. Ne-am întoarce acasă, chiar şi mâine, dacă am avea la ce, dar în România nu avem ceea ce ne trebuie. Dacă am avea salariul măcar jumătate ca aici, probabil că ne-am întoarce, dar nu este posibil aşa ceva. De asemenea, seriozitatea este un alt punct forte aici, în Austria. La noi găseşti oameni serioşi mai greu… Şi sistemul medical este prost în România.
Deşi avem casă şi în România, deocamdată nu ne gândim să ne întoarcem. Fetiţele noastre au 3 ani şi un an jumătate şi s-au născut aici. Probabil că tot aici vor şi rămâne”, a spus Ioana Ileana Batin din Berbeşti – Maramureş. „Acum 12 ani mi-am cunoscut soţul, după care am plecat împreună în Austria, el fiind de naţionalitate austriacă. Ce să spun, drumurile m-au purtat aici. La început a fost extraordinar de greu, nu am ştiut limba germană, a trebuit să o iau cu toate de la zero. Mi-a trebuit o vreme să-mi fac un cerc de prieteni, să le demonstrez tuturor că doresc să mă integrez, dar pot spune că am găsit aici o deschidere din partea austriecilor şi m-au integrat, m-au ajutat de câte ori am avut nevoie. De asemenea, orice ţine de românii noştri, de cultura noastră, promovez cu tot ce îmi stă mie în putere şi promovez tradiţiile, cultura românească etc. În prezent sunt consilier al Primăriei Sectorului 11 din Viena. Fac parte din două comisii, cea de Construcţii şi cea de Cultură şi bineînţeles că sunt alături de români pentru a le rezolva orice problemă, dacă îmi stă în putere. În România am lucrat ca director de achiziţii, apoi am plecat la o firmă de construcţii, însă n-aş putea spune care sunt diferenţele. În România am lucrat în domeniul privat, la o companie destul de mare, aici lucrez tot în privat, la fel într-o firmă de construcţii, însă diferenţele cele mai mari sunt cele financiare”, a explicat Ramona Miletici. „Eu m-am stabilit în Viena încă de pe vremea lui Ceauşescu. Am ajuns aici practic ilegal, fugind din ţară. Sunt bănăţean de loc. Multe au fost motivele care m-au determinat să plec. Printre altele am fost şi închis politic, aveam probleme cu familia din această cauză, aşa că am luat hotărârea să fug. S-a întâmplat în 1989, înainte de Revoluţie. Aveam 40 de ani. Şi am ajuns aici la Viena, unde am tot rămas. Eu am lucrat în turism toată viaţa, atât în România, cât şi aici. Acum sunt pensionar. Când am ajuns în Austria, era cu totul altceva faţă de România şi la fel este şi în prezent. În România, după cum văd şi acum, nu s-au schimbat tare multe. Se merge tot pe calapoduri vechi şi asta-i ceva rău. Poate că dacă aş fi din nou tânăr, aş rămâne în România să mă bat cu cei care ţin cu dinţii de ciolan. E ceva incredibil”, a declarat şi Theodor Usvad.
„M-am născut şi am crescut în Piatra Neamţ, până la 17 ani. Apoi am plecat la Braşov. În 1 iunie 2008 am venit în Viena şi am tot rămas aici cu copiii. Am o fată şi un băiat, trei nepoţei de la fata mea, băiatul este încă la şcoală. Înainte de a veni aici, ne cumpărasem o casă în rate la Braşov. Apoi a fost tot mai greu cu plata ratelor, fiind şi divorţată între timp, aşa că neajunsurile materiale şi financiare ne-au împins spre altă ţară. Aici la Viena am fost primiţi foarte bine, mi-au făcut la acea vreme acte de angajare, deşi la români se făceau mai greu, însă am lucrat cu seriozitate, demonstrând că nu toţi românii sunt aşa cum se spunea: hoţi şi bandiţi! Chiar dacă nu sunt austriacă, eu mă simt aici exact ca şi cum aş fi în România. Lucrez în domeniul confecţiilor, la o firmă foarte mare şi sunt foarte mulţumită de partea financiară. Am primit şi cocuinţă de la stat. Nu ştiu dacă m-aş mai întoarce în România. Cu atât mai mult cu cât părinţii mei nu mai sunt. Însă aici e familia mea, copiii, nepoţii, deci… Mi-e dor de ţară, mai merg câteodată pe la mănăstiri în România, dar definitiv nu mă mai întorc. Acum, viaţa mea e aici, acolo în România nu mai am nimic! De România mă leagă doar trecutul şi cam atât”, a completat Elena Paşcaniuc.
