Așa va intra în istorie, anul în care am sperat că va fi mai bun și mai liniștit. Detaliile legate de cauzele și consecințele crizei economice, sanitară și modul lor de interacțiune sunt cunoscute.
Datorită factorilor interni, România se va confrunta și cu alte genuri de criză. Vremea ostilă agriculturii și gestionarea proastă a sectorului agricol generează inclusiv o criză alimentară, resimțită deja în propriul buzunar. Ca și până acum vom consuma alimente importate, la prețuri piperate și de calitate îndoielnică. Și asta nu e totul, șirul crizelor continuă, cu cele moştenite de sectoarele bugetare. În absența reformelor și restructurărilor nefăcute la timpul potrivit, efectele lor cumulate converg spre o criză morală generalizată, care domină instituțiile statului și întreaga societate. Din mulțimea lor, varianta economică rămâne o mare provocare pentru guvernul aflat la putere și opoziție. Liderii unor partide consideră pandemia ca un rău necesar, venit la momentul potrivit. Cică ar deschide oportunități de redresare a tuturor sectoarelor productive din economie, ratate de România, timp de trei decenii. Înseamnă că în anii democrației, românii au stat degeaba și au așteptat un fenomen neobișnuit gata să paralizeze societatea și economia, ca ulterior să aibă motiv de a renaște din propria cenușă. Suntem în an electoral și cu astfel de declarații nu este de mirare că politicienii dau în mintea copiilor și o iau peste arătură. Pentru ieșirea din criză, guvernul PNL-ist se bazează pe miliardele de euro promise de Comisia Europeană. Să fie primite, numai că este nevoie de proiecte, capitol la care România de regulă rămâne corigentă. O țară a marilor proiecte (pe hârtie) și a micilor efecte nu se poate înscrie pe drumul progresului. Legat de criză, liderii PSD și ALDE rămân fideli măsurilor populiste, care presupun majorări de pensii, alocații și ajutor de șomaj, unei părți a diasporei, trimisă la pachet pe meleagurile natale. În România investițiile nu sunt temă de campanie electorală, nici promisiuni care aduc voturi în scopul câștigării alegerilor. Cine prinde gustul banului nemuncit și luat pe datorie, în contul generațiilor viitoare, nu prea are chef de muncă. Din mulțimea declarațiilor stupide și lipsite de logică cea mai ,,tare” este a lui Tăriceanu, care trage cu dinții de partidul lui de buzunar. Personajul, expirat politic, crede că în urma majorării pensiilor cu 40%, pensionarii vor scoate țara din criză. Altfel spus, seniorii vor lua cu asalt restaurantele, marea, munții, meleagurile exotice și în final farmaciile. Nu mă pricep la economie şi nu cred că relansarea industriei se poate face doar cu IMM-uri, vulnerabile, pe care băncile evită să le crediteze. Cu muncitori puțini, dar calificați sunt eficiente numai cuprinse în angrenajul marilor companii de stat, sau multinaționale, capabile să asigure stabilitate locurilor de muncă, să reducă recesiunea, să evite falimentul. De ce a dispărut industria României socialiste ar trebui întrebat P. Roman, fost premier, care a trimis-o la fier vechi și acum face pe consultantul politic. În timpul pandemiei, cel mai vocal a fost V. Ponta, care în 2024 se visează președinte al României. Deși omul este titrat, în necunoștință de cauză debitează prostii cât China de mari, de unde s-a propagat COVID-19. Băiat de oraș, Ponta spune că secretul ieșirii din criză se află în agricultură. Politicianul nu știe că munca în sectorul agricol este sezonieră și nu aduce venituri sigure și constante. Cultura mare este mecanizată, iar pomicultura și legumicultura sunt afaceri de familie, sau ale unor asociații mici de fermieri. Ele nu-și permit să angajeze muncitori sezonieri cu 5 euro pe oră, iar diferența până la 8 euro, pe care îi primesc românii ce culeg sparanghel în Germania, să fie subvenționată de stat. Aşa gîndeşte „agricultorul” Ponta. În România a vorbi despre zootehnie este pierdere de vreme. Crescătorii de animale, fără ajutorul primit de la APIA ar ajunge muritori de foame. Cert este că guvernanţii, indiferent de culoarea lor politică, vor trebui să facă eforturi disperate pentru a reveni la limitele ,,normalității” înainte de criza sanitară. Cît despre o evoluție progresivă, în viitorul apropiat, nu poate fi vorba.
Prof. Vasile Iluţ
