Cu surle și tobe, cu vorbe aspre a demarat campania electorală. Cum este la modă se încing spiritele, fierb interesele, partidele își caută susținători. Unii se manifestă în stradă, alții prin ziare și televiziuni. Se vede de la distanță cine cu cine votează. Se pregătesc ofensive, se fabrică muniție din cuvinte apăsate. Unii sunt mai calmi, alții lovesc fără îndurare. Nu am priceput până unde poate merge minciuna, pardon exagerarea, în campania electorală. Un avocat, care și-a mutat biroul la televiziuni, este îngăduitor cu agresivitatea în exprimare, întrucât este campanie electorală. Care este limita suportabilă nu ni se spune. Apoi, alegerile vin odată cu speranța. Poate se mai schimbă personajele politice, care n-au dovedit idei pentru țară, pentru primenirea lumii în care trăim. Ne dorim, acolo sus, oameni capabili, adică deștepți, cinstiți, cu înțelegere pentru oameni. Adică să nu fie corupți, cum se spune și pe la noi, să nu mintă. Da, minciuna și fățărnicia pe față sunt de neiertat.
De ce vreți să faceți politică? Răspunsurile sunt timide. Dincolo de cortină se ascund interesele. Mulți ne-am pus speranța în cei tineri. Cu ce rezultat? Apare, cu insistență, un personaj luat de politică din tinerețe. Mentorul i-a prezis un mare viitor. Și nu a greșit. Personajul nostru a făcut carieră peste așteptări. A fost secretar de stat, șef al corpului de control al prim-ministrului, șef de partid, vicepreședinte al Internaționalei Socialiste, chiar premier al guvernului României. Recunosc că, atunci, când eram mai tânăr, am apreciat că tânărul politician aduce aerul proaspăt în noua noastră democrație. În timp ce noi ne vedeam de treburile zilnice, personajul nostru își croșeta rostul politic. Au început să se adune aluviuni în biografia lui politică. Ba că nu ar fi străin de sinuciderea unui procuror, ba că ar fi ofițer acoperit, că ar avea legături cu regimul lui Erdogan și ar simpatiza cu politica Moscovei. Nu le-am luat în foarte serios deoarece am înțeles că așa-i în politică. Apoi într-o noapte cu foc, a căzut cu tot cu guvern. El nu a avut nicio urmare. Ba din contră, a ieșit zâmbitor, cu tupeu, din toate încurcăturile. Noi ce să credem când justiția, cea cu balanța dreaptă, spune că omul nostru este curat. Nu l-am jelit, dar îndoiala ni s-a furișat în suflet. Că de unde nu-i foc nu iese fum.
Omul politic și-a văzut de drum. Neobosit și îndrăzneț, a devenit pentru a doua oară președinte de partid. De data asta titulatura partidului acaparează chiar numele țării. Care în peisajul politic actual se situează puțin mai sus de limita parlamentară. Seară de seară, omul nostru, cu patriotismul în partid, este insistent la televiziuni. Uneori este agresiv. Își dă cu părerea despre orice subiect. Nu s-a dovedit un polemist pe măsura pretențiilor vieții politice. Dar oare avem polemiști? Vorbe de spirit în Parlament? Vă mai amintiți de Partidul Liber Schimbist, inspirat din piesa “O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, care a rămas o pată de culoare în istoria cenușie a partidelor românești? Cu umor, deputatul acestui partid și-a spus părerea despre politica acelui timp într-un catren: “Luptăm ca tot românul să prospere/ Partidul nostru-i un partid de soi/ Și dacă interesul lui o cere/ Trădare fie, dar s-o știm și noi.” Toate peripețiile politice ale personajului nostru le-am pus pe seama mecanismului politic, greu de priceput dacă nu ești înlăuntrul fenomenului.
Așa că iertarea parcă este mai odihnitoare decât vrajba. Apoi personajul nostru a fost învinuit de plagiat, prin anul 2012. Cum nu am avut acces la lucrare, iar am pus acuzația pe seama răutăților politice. Mă gândeam că teza a fost girată de conducătorul lucrării și de membrii comisiei doctorale. Pe vremea acuzației, ministru al Educației era un maramureșean și am mizat pe caracterul obârșiilor noastre. Personajul învinuit că a plagiat teza de doctorat și-a continuat mașinațiunile politice. Îmi aduc aminte de acel referendum pentru suspendarea președintelui țării. Referendumul cade. Cum cade și cortina de pe povestea plagiatului. După opt ani, Înalta Curte de Casație și Justiție dă verdictul că personajul politic care a traversat acest text a plagiat. Gata, mi-am zis, este prea de tot. Cred că nu este un truc electoral. Nu pot fi atât de credul să pun o faptă dovedită pe seama intrigilor politice. Furtul intelectual mi se pare de neiertat. Cum să te dai deștept cu mintea altora? Cum să îmbraci o haină care nu se potrivește? Dacă este prea mică, crapă în spate.
Ar mai trebui să crape obrazul de rușine. Ți-ai găsit! Cu acest profil infracțional, că așa se cheamă, personajul nostru continuă să fie invitat la televiziuni unde se arată preocupat de destinul României. Chiar de România Curată. Tristă împrejurare românească. Închei cu întrebarea: recunoașteți interpretul acestei rușinoase arii politice și intelectuale?
