Mai multe glorii ale trecutului își așteaptă valorificarea, și turiștii, pentru a fi scoase de sub vălul uitării și mereu amânării proiectelor. Una din ele, Cetatea Chioarului, cetatea de piatră, o glorie a artei și organizării militare feudale, cât și fastuoasa bijuterie din zonă, Castelul Pocol de la 1900, din Valea Borcutului. Ambele catalogate ca monumente istorice iar proprietarii actuali, în bună parte sunt diverse autorități ale statului.
Cetatea Chioarului, ajunge în proprietatea familiei de nobili Teleki care, treptat, o transformă în sursă de piatră pentru construcții ca apoi, zona ruinelor de aprox. 22-24 iugăre, considerate pășuși şi pădure. În 1898 s-a triangulat și bornat zona cu stâlpi de stejar și descrieri topografice la care contribuie și Reiber Toth/Raiber. La poziția 247 se precizează că borna este pe Dealul Căvar, în curtea vechii cetăți, în pășunea contelui Teleki Vasile Iuliu.
După Marea Unire din 1918 și prăbușirea lumii conților și a stăpânirii austro-ungare, se va realiza importanta reformă agrară din 1921 cu proceduri clare și aplicare rapidă bazată pe sistemul juridic și instituția cadastrului. Se identifică suprafețele și proprietățile folosindu-se apoi și identificări de comasație și defalcare.
În hotarul localității Berchezoaia, care avea primărie, astăzi aparținătoare de comuna Remetea Chioarului, vor fi expropriate în 1921 mai multe parcele ce însumează peste 90 iugăre pășune și pădure ale nobilului Teleki Vasile Iuliu, confirmate prin sentința din 11 mai 1925 de Comisia de Ocol Șomcuta, precizându-se că la nr. topo. 2230 se află pe o suprafață de aprox. 2 iugăre și ruine ale cetății. Suprafața cetății este mult mai mare cu curtea exterioară nordică apărată de ziduri și turn, însă fiind parcelată de mai multe ori folosindu-se și noi numere topografice, măsurătorile puțin diferă.
Se expropriază și alte suprafețe în Hija, Dealul Strâmbii și în alte locuri ale lui Iuliu , ale lui Carol, dar și a altor membri ai familiei Teleki, ale familiei Agoșton, inclusiv un teren pe care se face școala.
Apare, însă, un element nou, interesant. Un agricultor care folosea de pășune un teren în folosință, în zona ruinelor cetății, reușește să cumpere o suprafață de peste 5 iugăre în 1925 cu contract înregistrat legal. Contractul este înregistrat primul, apoi se notează și actul de naționalizare nr. 1451 din 12 septembrie 1921.
10 ani mai târziu, în 1935-1936, este trimis un expert, inginer cadastral, de la forul superior pentru verificări și măsurători cu supraverificări la Oradea. Se redimensionează din nou și se face o nouă divizare ajungându-se de la 2 la 5 parcele a unei zone centrale a cetății cu o nouă arondare între stat, Teleki Iuliu și noul proprietar care cere respectarea proprietății sale cumpărate. Cererea este acceptată de fostul conte și confirmată în 1955. Hotărât agricultor, dorește să stăpânească măcar o bucată din cetatea pe care, probabil, și strămoșii săi au apărat-o.
La aproape 90 de ani de la reforma din 1921, după anul 2000, statul, comisia locală de fond funciar, face noi împroprietăriri în zona de nord-vest a cetății pentru aplicarea Legii 18 de retrocedare a terenurilor în favoarea unor locuitori.
Zona cetății a fost și este tentantă și atractivă istoric cât și turistic fiind publicate și câteva consemnări pe parcursul timpului. În 1882 se publică în revista Familia din Oradea o ilustrație și un comentariu deosebit de sugestiv ca, peste ani, în 28 mai 1931, să aibă loc excursia învățătorilor chioreni și a unor elevi la Cetatea Chioarului .
Începând cu anul 1968 cetatea intră și în atenția specialiștilor organizându-se trei campanii de săpături arheologice. Se evidențiază ziduri, turnuri, bolți, se consolidează dar se și reconstruiește un turn al porții de mijloc preconizându-se și un proiect de anvergură. În 2002 se organizează un amplu simpozion muzeal cu colaborarea și a Primăriei Remetea Chioarului într-o încercare de elaborare a unui concept de punere în valoare și, de curând, o expoziție muzeală.
Bunele intenții însă nu s-au transpus până acum în practică fiind o zonă destul de greu accesibilă, fără amenajări, împădurită și totuși vizitată. Sperăm ca noile intenții ale comunității locale, prezentate public să se finalizeze și cu finanțări pentru ca proiectul punerii în valoare a Cetății Chioar să prindă contur spre beneficiul tuturor.
Prof. Dan V. Achim
