Mâine, 11 iulie, dincolo de Prut, au loc alegeri parlamentare. Din nou, la Chișinău, se poartă speranța. A nu știu câta oară țin în mână balanța, cu gândul că pe un taler se va contura soluția miraculoasă. De fiecare dată, planurile au fost bine scrise pe hârtie, dar când să prindă contur, pârghii oculte le zădărniceau. De treizeci de ani politica Republicii Moldova se învârte într-un cerc vicios. Când să se întrupeze speranța, apărea de după colț dezamăgirea. Mâine, mai avem o speranță. Dar să privim scena politică actuală. Evenimentele au avut o dinamică specială în ultimul an. Anul trecut, în noiembrie, Maia Sandu câștiga categoric alegerile prezidențiale în fața lui Igor Dodon. Cu sprijinul alegătorilor moldoveni din țară, dar și din diaspora. Din programul electoral făcea parte și forțarea alegerilor anticipate pentru a dizolva un Parlament dominat de corupție și multe alte învârteli.
Planul Maiei Sandu nu era crezut de multă lume. Se motiva lipsa unui cadru favorabil pentru a provoca anticipatele. Blânda doamnă președintă i-a surprins pe mulți. A reușit să dizolve Parlamentul de la Chișinău, iar alegerile parlamentare anticipate au fost fixate pe 11 iulie. Adică mâine. Maia Sandu este încrezătoare că va realiza majoritatea în Parlament. Partidul pe care l-a condus, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), îl vede câștigător. Ceea ce îi sperie pe mulți. Inclusiv pe unii din România. Pentru prima dată, există temerea că încrengăturile din zona hoției nu vor mai fi negociate, iar reformele din vis se vor trezi la realitate. Citesc în presa de la Chișinău că PAS a crescut în mod spectaculos, adunând în el aproape toate voturile de pe eșichierul pro european, pro reforme și pro unionist. Comentatorii politici mai avansează o variantă, PAS ar putea guverna alături de Partidul Demnitate și Adevăr al lui Andrei Năstase. Deși a scăzut simțitor în sondaje.
Pe partea cealaltă, socialiștii lui Dodon și comuniștii lui Voronin și-au dat mâna să meargă împreună în alegeri, deși relația dintre cei doi este extrem de tensionată. Voronin l-a ironizat ani la rând pe Dodon, refuzând cu un prilej să-i strângă mâna. Dar când este vorba de putere, animozitățile se amână. Amândoi liderii, foști președinți de țară, utilizează aceleași teme răsuflate, antiromânești. Cum sunt: „Jandarmul român nu va fi la noi stăpân!” ori „Nu ne vindem țara străinilor.” Străinii fiind noi, românii. Apoi atacuri la Uniunea Europeană și România. Tabloul politic peste Prut s-a schimbat substanțial. De pildă, Partidul Democrat, preferatul Bucureștiului, dominat de Plahotniuc, mai ieri cel mai influent partid din Basarabia, acum are șanse minime de a intra în Parlament. La fel și partidul lui Renato Usatâi, care a obținut rezultate neașteptate la precedentele alegeri prezidențiale, are probleme cu pragul electoral. Așa zisele partide unioniste, inclusiv cele cu sigla AUR, au șanse minime de intra în Parlament.
Influența românească a fost naivă, fragilă și fără impact. Chiar în aceste zile premergătoare scrutinului electoral, timide referiri din partea oamenilor politici și a presei, despre eveniment. Ba mai mult, o asociație a magistraților din România a acuzat-o pe Maia Sandu că vrea să-și subordoneze justiția de la Chișinău. Președinta de peste Prut, evident, a negat acuzațiile. Forumul Judecătorilor din România a dezavuat comunicatul tendențios, cu franjuri electorale. Se mizează pe electoratul din diaspora. Comuniștii și socialiștii au făcut presiuni asupra Comisiei Electorale pentru a deschide în străinătate cât mai puține secții de votare. Teama de alegeri organizate defectuos, care ar duce la fraudarea lor, este sporită. Pentru PAS și celelalte partide reformatoare de la Chișinău, a devenit limpede că, mâine, se vor utiliza toate mijloacele pentru a bloca crearea unei majorități.
Șansele se întrevăd mai favorabile ca oricând, iar câștigarea majorității va fi începutul unui drum greu. Pe care să-l gestioneze curajoasa, dar aparent firava președintă. Va trebui să învingă rezistența la reforme din partea trecuților și pro rușilor lideri. Și influența Federației Ruse, care este evidentă în Basarabia, va trebui dirijată în favoarea Maiei Sandu. Greu, dar nu imposibil, dacă se mai ține seama de bruma de democrație. Și, evident, de rezultatul alegerilor de mâine. Crearea unei majorități pro reforme, în jurul Maiei Sandu, ar fi tocmai rotunjirea speranței despre care vorbeam la începutul acestui text. Sper să nu mă înșel. Că acolo surprizele au culoare nebănuită. Ce este sigur, mâine sunt alegeri parlamentare dincolo de Prut.
