Puţină lume ar fi crezut că în zona Tanin din Vişeu de Sus se va construi o biserică de lemn frumoasă ca o bijuterie. Acum, biserica este terminată şi a fost târnosită de PS Justin Sigheteanul, în fruntea unui mare sobor de preoţi, în duminica a V-a după Rusalii. La Slujba de târnosire şi la Sfânta Liturghie Arhierească au venit câteva mii de credincioşi, îmbrăcaţi de sărbătoare, în frumoasele straie maramureşene.
Bisericile – lucrări de artă
Biserica de lemn din Vişeu de Sus este o încântare arhitecturală cum puţine se întâlnesc. Ea este dovada vie a înnobilării lemnului, o lucrare de artă, pentru că, dacă podurile, care unesc două maluri ale unui râu sau fluviu, sunt considerate lucrări de artă, şi bisericile, mai ales cele de lemn, care unesc Cerul cu Pământul, trebuie considerate, înainte de toate, lucrări de artă, care, după sfinţire, devin Case ale lui Dumnezeu pe Pământ, redate oamenilor spre a lor mântuire.
Da, bisericile de lemn sunt lucrări de artă, iar dacă pădurile noastre s-au urâţit şi s-au împuţinat, încât munţii au rămas golaşi, frumuseţea codrilor de altădată se perpetuează, până la refacerea codrilor, ce va dura sute de ani, în frumuseţea bisericilor noastre de lemn. Sute de ani, pentru că sunt convins că urmaşii noştri nu vor accepta urâţenia rămasă în locul fostelor păduri, ci vor reda demnitatea codrilor de altădată, pentru că nu se poate viaţă fără codri pe Terra. Asta şi pentru că lemnul, de la cedrii psaltici ai Libanului, până la falnicii noştri brazi din care se fac bisericile, este purtător de civilizaţie şi sfinţenie.
Biserică ridicată în timp record
Biserica de lemn din Vişeu de Sus, cu hramurile Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş, ocrotitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a fost ridicată în timp record, într-o parohie nouă, înfiinţată în mai 1999, dar al cărei preot a fost instalat doar la finele anului 2006. Pământul pe care urma să fie amplasată biserica a fost dobândit, după căutări asidue, în septembrie 2007. Piatra de temelie a fost pusă de PS Justin Sigheteanul în ziua Sfintei Cuvioasa Parascheva, 14 octombrie acelaşi an, iar lucrările de construcţie au început peste două săptămâni şi trei zile, semn că oamenii, în frunte cu preotul, erau hotărâţi să construiască biserica. În aprilie 2008, deci peste nici 6 luni, demisolul de zid era terminat, şi se oficia aici prima Sfântă Liturghie. Totul a decurs ca o minune dumnezeiască. Peste alte 6 luni, în noiembrie 2008, biserica era ridicată, urmând doar executarea lucrărilor de finisaje, a bolţilor, amenajarea curţii, împrejmuirea cu gard şi instalarea porţilor, construirea şi amplasarea uşilor, a troiţei, a candelabrelor etc., toate din lemn, în stil maramureşean, dotarea bisericii cu două clopote, de 100 şi 200 kg. În februarie 2010, PS Justin Sigheteanul a binecuvântat biserica şi a început slujirea în partea de sus, în biserica propriu-zisă, se consemnează în istoricul sfântului locaş de închinare.
Acestea toate sunt semne că biserica a fost dorită şi rânduită de Dumnezeu ca să se facă aici, iar locul este unul binecuvântat. Şi preotului hărăzit de Domnul i-au sporit puterile, alături de credincioşi, în ridicarea bisericii, învingând toate piedicile, astfel că acum biserica a fost împlinită prin slujba târnosirii, făcută după regulile Bisericii Ortodoxe, cu Sfântul Altar organizat după cerinţele sinodale, iar Sfânta Masă, locul cel mai Sfânt de pe pământ, zidită după rânduială şi dotată cu Sfinte Moaşte de Sfinţi Mucenici şi cu icoanele celor Patru Evanghelişti, aşezate în cele patru colţuri. În ziua târnosirii, toţi credincioşii prezenţi au avut ocazia să se închine la cele patru colţuri ale Sfintei Mese, ca să se sfinţească, singura zi din existenţa bisericii când credincioşii şi credincioasele pot intra în Sfântul Altar. Acesta este al nouălea Sfânt Altar ortodox ridicat în Vişeu de Sus.
Pericopa evanghelicăa celor doi demonizaţi
În cuvântul de învăţătură, PS Justin Sigheteanul s-a referit la pericopa evanghelică a vindecării celor doi demonizaţi, citită în această duminică, dar şi la cea a vindecării leprosului şi a slugii sutaşului. „Cei doi demonizaţi erau foarte chinuiţi de duhurile necurate, îi chinuiau şi-i îngrozeau şi pe oameni. Cei doi demonizaţi erau anormali din punct de vedere al raţiunii, pentru că ei s-au retras din societate şi trăiau în morminte. De aceea, au ieşit din mijlocul societăţii, pentru că erau foarte chinuiţi, iar fiinţa lor era ocupată în mod agresiv de către duhurile necurate. Mântuitorul n-a intrat în discuţie cu ei, pentru că ştia cât de cumplite sunt chinurile lor, ci imediat le-a poruncit diavolilor să iasă şi să intre în turma de porci, la rugămintea lor, a diavolilor. Nu în iad să meargă, ci în turma de porci. Şi turma s-a aruncat, apoi, în mare şi s-a înecat.
Tâlcuirea pericopei evanghelice a iadului înfricoşător
La sfârşitul lumii, când va fi Judecata de Apoi, Înfricoşătoarea Judecată, va fi judecat şi diavolul, şi slugile lui, şi vor fi aruncaţi în iezerul cel de foc, în întunericul cel mai din afară, le-a spus PS Justin Sigheteanul credincioşilor care îl ascultau cu mare luare aminte, gândindu-se la chinurile iadului. De aceea, îi spun diavolii Mântuitorului că, dacă ne scoţi din cei doi demonizaţi, Te rugăm nu ne trimite în iad. De ce? Înţelegem de aici că iadul este atât de cumplit, pregătit diavolilor şi slujitorilor săi, încât nici ei nu doresc să meargă acolo, ştiind ce chinuri sunt, ci ar vrea să îl arunce pe om în iad. Să-l facă pe om potrivnic lui Dumnezeu, necredincios, să-L hulească pe Dumnezeu şi să nu mai creadă în El, şi să ajungă sufletul omului în iad. PS Justin Sigheteanul a tâlcuit credincioşilor pericopa evanghelică. Adică, Mântuitorul permite diavolilor să intre în turma de porci, pentru a se vedea ce forţă distructivă putea să îi stăpânească pe cei doi oameni, şi, cu toate acestea, şi pentru a vedea noi cât de puternici erau cei doi oameni demonizaţi, încât pe ei nu i-au ucis. De ce îngăduie Mântuitorul această pierdere de două mii de porci? Pentru că evreii creşteau porcii nu pentru trebuinţele lor şi ale semenilor lor, ei nu mâncau carne de porc, ci îi creşteau ca să facă comerţ cu ei, iar acest lucru era împotriva firii, deci săvârşeau un păcat ocupându-se de creşterea şi vânzarea porcilor.
Toată cetatea era demonizată
Pe de altă parte, toată cetatea era demonizată. Înţelegem lucrul acesta din faptul că locuitorii, cetăţenii ies în întâmpinarea Mântuitorului şi, în loc să se minuneze de vindecarea celor doi demonizaţi, de ce minune a făcut Mântuitorul, L-au rugat pe Hristos să plece din cetatea lor!? O dovadă clară că toată cetatea era cuprinsă de lucrarea duhurilor necurate. Este total altfel, faţă de ceea ce ştim că au făcut samarinenii, care Îl roagă pe Hristos, după ce femeia samarineancă le spune Cine este, să rămână în cetatea lor, unde stă două zile. Ce diferenţă mare între cele două cetăţi: Gadara şi Samaria!
Cu Hristos de faţă, gadarenii au rămas cu păcatele lor
„Iată cum Dumnezeu lucrează în chip minunat în viaţa oamenilor, a spus PS Justin Sigheteanul. De fiecare dată când Mântuitorul a intervenit în viaţa unor familii, a unor persoane, a unor locuitori, a unor ţinuturi, a unor cetăţi, de cele mai multe ori oamenii s-au pocăit, s-au îndreptat şi au devenit Apostoli sau Mărturisitori ai lui Hristos. Cei din Gadara erau stăpâniţi de duhuri necurate şi preocupaţi de cele materiale în mod excesiv. De aceea, n-au avut timp pentru Hristos. Şi pentru că le-a făcut şi paguba, au respins binecuvântarea, iubirea şi binefacerile lui şi au rămas în păcatele lor.” „În limba greacă, demon înseamnă despărţitor, dezbinător, a spus PS Justin Sigheteanul. Ei, de fapt, erau despărţiţi de Dumnezeu. Omul care este stăpânit de duh rău se desparte de Dumnezeu, Izvorul Vieţii, al Bunătăţii, al Păcii, al Liniştii, al Integrităţii, al Sfinţeniei. Şi dacă se desparte de Dumnezeu, duhul cel rău îl duce şi-l determină să meargă în anumite locuri şi să facă lucruri pe care nu le-ar face în mod normal, dacă ar fi aproape de Dumnezeu şi ar gândi şi ar cugeta şi şi-ar asculta conştiinţa mereu”, le-a explicat credincioşilor Arhiereul maramureşean.
„Diavolii nu se apropie de oamenii care se roagă, pentru că sunt încinşi, au căldura darului Duhului Sfânt, a cuvântat cu claritate PS Justin Sigheteanul. Au focul lui Dumnezeu şi nu se apropie diavolul de ei. De omul care se roagă şi de omul care îl iubeşte pe Hristos şi-L cheamă în viaţa lui, diavolul fuge. Zice Sfântul Ioan Gură de Aur aşa de frumos: diavolul nu se poate atinge de omul care se roagă şi care posteşte şi care cheamă numele lui Iisus Hristos, pentru că este fierbinte. Aceasta este lucrarea Bisericii. Şi atunci, e regretabil că unii, pe care nu-i judecăm, Dumnezeu să-i judece, îi compătimim, părăsesc Biserica. Şi ies din Biserică şi se despart de Sfintele Taine ale Bisericii şi de lucrarea Bisericii şi găsesc altceva. Ce găsesc? Preocupări lumeşti, ca cei din ţinutul gadarenilor. Se lipsesc de puterea lui Hristos, care este în Cruce, în Taine, în Harul lucrător al Duhului Sfânt. Şi nu mai au puterea pe care o avem noi în biserică. Într-o mare eroare cad. Cad în mândrie. Noi nu suntem păcătoşi, noi suntem mântuiţi. N-avem nevoie să ne mai spovedim. Zic că L-au găsit pe Hristos şi Hristos este totul. Sunt creştini, dar n-au credinţa întreagă. N-au credinţa adevărată, credinţa apostolică: să cinsteşti Sfânta Cruce, să cinsteşti Sfinţii, pe Maica Domnului, icoanele, posturile, sărbătorile”, a explicat PS Justin Sigheteanul.
lll
Preotul paroh Ioan Marian Şimon a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, cu dreptul de a purta brâu roşu şi Sfânta Cruce, iar pentru strădania şi eforturile depuse, nu cu puţine greutăţi, Consiliul Parohial, primarul oraşului, Consiliul Local şi binefăcătorii Toader Hojda, director SC Meduman Vişeu, care a dat pământul, Ileana Roman, Ovidiu Tomoiagă, Liviu Grad (post mortem), lor le-au fost oferite diplome de vrednicie.
Din sobor au făcut parte şi protopopii de Vişeu, pr. Mihai Chira, şi de Lăpuş, pr. dr. Florin Stan.
