Un fenomen obişnuit, ce face parte din istoria omenirii. Răspîndirea speciei umane, pe întreg globul, este rezultatul celei mai spectaculoase migraţii cunoscute în istorie. Cu bune şi rele, secole la rînd, migraţia a contribuit la evoluţia societăţii umane.
Descoperirile geografice şi colonizarea noilor teritorii au născut naţiuni şi imperii prospere. Colonialismul a dispărut, însă marile puteri continuă să decidă în culisele politicii mondiale. SUA sînt o naţiune tînără, ale cărei baze au fost puse de imigranţii europeni. După constituirea statelor moderne şi delimitarea graniţelor, imigraţia a căpătat noi sensuri şi dimensiuni. Conflictele armate, războaiele civile, persecuţiile politice, religioase şi alte cauze i-au îndemnat pe cetăţenii unor ţări să ia drumul pribegiei şi al exilului. Întotdeauna calea imigraţiei a fost riscantă şi periculoasă. Precum păsările migratoare, mulţi dintre cei porniţi la drum nu au mai ajuns la destinaţia dorită. Istoria este plină de exemple în care tragediile s-au ţinut lanţ. Scufundarea pachebotului „Titanic”, într-o noapte de aprilie a anului 1912, subiect de filme şi romane, a fost şi tragedia sutelor de imigranţi irlandezi, dornici să ajungă cît mai repede în ţara tuturor posibilităţilor. Exodul de azi a miilor de cetăţeni, de origine afro-asiatică, spre Europa, iese din tiparele imigraţiei clasice. Specifică persoanelor solitare sau grupurilor izolate, adesea „fugarii” cad pradă traficanţilor de persoane, sînt prinşi la graniţă şi rămîn cu banii daţi. Deşi fenomenul pare a fi organizat din umbră, de SUA şi aliaţii săi occidentali, el a surprins o Europă total nepregătită şi incapabilă de a gestiona o criză de asemenea proporţii. Eu cred că membrii Coaliţiei, faţă de ţări precum Irak, Siria, Afganistan, Egipt, Libia şi Tunisia au săvîrşit o greşeală care acum se îndreaptă împotriva lor şi vor să o repare cu una la fel de mare. Nu au învăţat minte că lumea musulmană este un viespar care trebuia lăsat în pace. Exportul forţat al democraţiei, în astfel de societăţi, cu rînduieli proprii, în loc să nască pace a generat conflicte, haos şi războaie civile. Pe fondul cărora au apărut noi grupări teroriste şi mai periculoase, gen ISIS (Statul Islamic). Dislocarea premeditată a populaţiei civile, refugiaţi şi imigranţi din cauze economice, este cea mai nefericită soluţie cu consecinţe greu de anticipat. Imaginile oferite de TV şi Internet pot induce stări afectiv-emoţionale, dar nu rezolvă problemele. Ele trebuie soluţionate în ţările de origine ale imigranţilor, nu în Europa. Primenirea demografică a Europei îmbătrînite şi creşterea ei economică nu poate fi făcută printr-o infuzie masivă de imigranţi, aşa cum declară unii oficiali europeni. Valurile care vor continua să vină ar putea însemna începutul destrămării UE, pierderea locurilor de muncă pentru cetăţenii din Estul Europei, revenirii la graniţele tradiţionale şi a paşapoartelor. Deşi România, pentru imigranţi nu este atractivă, oficialii noştri trebuie să adopte poziţi ferme şi să respingă, cu orice riscuri, cotele impuse obligatoriu. Cu partenerii europeni putem fi solidari, însă nimeni nu ne poate face părtaşi la greşelile lor. România are destule probleme de natură socială, politică şi economică ce necesită rezolvarea lor pe plan intern. Avem destui extremişti şi provocatori autohtoni şi nu e cazul să vină alţii din afară. De zeci de ani societatea românească se confruntă cu o minoritate care tinde să devină majoritate. Refuză integrarea, dar nu evită să trăiască pe spinarea statului şi a cetăţenilor români. Ca profesor tînăr şi liniştit, cîţiva ani am lucrat la ţară. Înainte de căsătorie, gazda mea din Tămaia, badea Nuţu, mi-a spus: „Domnişor, ţine minte! Naţiile nu trebuie să se amestece, că ies scîntei”. Iertat să fie, dar răposatul a avut mare dreptate.
Prof. Vasile ILUŢ
