Copiii şi adolescenţii îşi petrec multe ore din zi şi din noapte pe Internet, stau cuminţi în camerele lor şi nu deranjează pe nimeni. Părinţii se află între ciocan şi nicovală, nu ştiu cum să reacţioneze, îşi dau seama de pericol, însă mulţi dintre ei preferă să nu compromită climatul de bună înţelegere în familie şi permit abuzul de calculator. Dar psihologii şi specialiştii în educaţie ne dau sfatul să restricţionăm accesul la calculator la cel mult o oră pe săptămînă, zece minute pe zi.
Motivul este clar, utilizarea exagerată a tehnologiilor informaţionale afectează capacitatea de însuşire a cunoştinţelor, pe lîngă celelalte efecte negative ce însoţesc abuzul. Cei care folosesc calculatorul şi Internetul în mod rezonabil au rezultate mai bune decît cei care stau toată ziua cu ochii în computer. În fapt, nu contează cantitatea informaţiei, ci calitatea şi modul inteligent de a o utiliza. În zadar citeşti ore în şir informaţii brute de pe Internet, de altfel foarte interesante. Oceanul planetar este însă un lighean faţă de imensitatea informaţiilor publicate şi accesibile pe www! În mod clar, tinerii se pierd în acest noian de informaţii prezentate ca reale, dar fără să aibă specificată sursa de emitere. Nu ştim aproape niciodată cine vorbeşte pe Internet, ceea ce ne dă pe de o parte impresia falsă că doar noi ştim acele informaţii şi că nu trebuie să facem nici un efort pentru a le verifica. Dacă ar fi aşa, am putea renunţa la şcoli şi la profesori, am angaja un singur cadru didactic care să predea lecţiile pe Internet, iar elevii ar da doar examene, tot pe Internet. Şi notele ar fi publicate pe Internet. Nu este posibil, cel puţin deocamdată. Pînă una alta, rolul profesorului rămîne acelaşi, să fie magistrul care transmite informaţii, dar care are şi pedagogia să dirijeze elevul pe cea mai scurtă cale spre înţelegere.
Aproape toţi elevii au computere acasă, poate 5 sau poate 10% nu au acces la reţelele mondiale. Majoritatea şcolilor folosesc calculatorul în clasă, cel puţin la orele de informatică. În general, elevii care folosesc reţeaua de calculatoare în şcoală tind să aibă rezultate mai bune decît cei care nu au acces la tehnologia informaţională. Chestiunea se justifică nu doar logic, ci şi psihologic, deoarece curiozitatea tinerilor este aţîţată în faţa acestor unelte electronice la modă. Cei care folosesc computerul frecvent tind să aibă rezultate slabe la învăţătură, iar cei care abuzează de calculator riscă şi mai mult, să se îmbolnăvească fizic şi pihic.
De aceea, părinţii şi profesorii trebuie să pună piciorul în prag. Problema nu este doar a noastră. O familie de austrieci, cu copii din căsătorii anterioare, îmi spuneau că au mari probleme, copiii stau ore în şir în faţa ecranului de PC sau smart şi nici un argument nu e bun pentru a-i îndepărta de utilizarea exagerată a tehnologiilor informaţionale. O mamă din Sighet nu-i poate desprinde pe cei doi copii de smartphone-uri.
Şcoala are şi ea o datorie, pe care nu şi-o îndeplineşte. Să integreze tehnologiile în procesul de învăţământ, să dea profesorilor un mediu pedagogic modern şi copiilor abilităţile necesare în acest secol, pentru a avea acces la cunoştinţe. Profesorii ar trebui să fie în fruntea acestui progres, şi nu sînt. Elevii au nevoie de un nivel ridicat de pregătire a profesorilor.
