Maria Ivanova, o tînără de 28 de ani din Belarus, a călătorit o mie de kilometri pentru a ajunge în Baia Mare, oraşul care îi găzduieşte, vreme de un an, stagiul de voluntariat. Pe lîngă activităţile care şi-au pus amprenta asupra gîndurilor şi sufletului său, Maria e încîntată şi de ospitalitatea şi traiul maramureşenilor, aspecte care i-au schimbat deja planurile de viitor. De asemenea, profită la maximum de stagiul mijlocit de asociaţia „Team for Youth” în Baia Mare, întrucît găseşte oraşul ca fiind o oază de relaxare în comparaţie cu agitaţia urbană a oraşului său natal, capitala Minsk.
Cu copiii afectaţi de dezastrul de la Cernobîl, în vacanţe în Italia
Reporter: De ce ai ales România pentru a efectua un stagiu de voluntariat?
Maria IVANOVA: Mai întîi, eram destul de curioasă să descopăr România pentru că nu ştiam mare lucru despre ţara voastră. Apoi, am fost atrasă de proiectul propus de asociaţia „Team for Youth” („Eye Care/Day Care”, n.r.) care se întinde pe durata unui an. Aşadar, am ajuns aici, în Baia Mare, în luna martie a acestui an şi, deja, am bifat şapte luni de şedere. Mai sînt doar cinci…
R.: De cît timp faci muncă benevolă?
M.I.: Sînt implicată în activităţi de voluntariat deja de cinci ani, o perioadă de-a lungul căreia am făcut multe lucruri, de la ajutorarea copiilor pînă la consiliere psihologică ori muncă în orfelinate. De asemenea, am participat la un proiect în parteneriat cu italieni. În cadrul acestuia, duceam copii cu probleme (malformaţii, n.r.) din Belarus – copii afectaţi de dezastrul de la Cernobîl – în vacanţe în Italia. Mai mult, am colaborat cu o organizaţie irlandeză axată pe activităţi cu oameni cu dizabilităţi şi persoane vîrstnice. Scopul principal a fost să descoperim ce vor ei să facă, ce pot să facă şi, în definitiv, să îi ajutăm. E o muncă plăcută, deloc grea pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac.
Activă în proiectul „Eye Care/Day Care”
R.: În ce fel de activităţi eşti implicată în cadrul proiectului asociaţiei „Team for Youth”?
M.I.: În cadrul proiectului, numit „Eye Care/Day Care”, avem o multitudine de activităţi. Spre exemplu, lucrez, după orele de la şcoală, cu elevi. Activităţile se concentrează pe educaţie nonformală, furnizîndu-le informaţii în funcţie de interesele lor, iar subiectele care îi atrag sînt dintre cele mai variate: de la India la piraţi. A doua parte a proiectului presupune lucrul cu persoanele nevăzătoare, iar împreună cu un coleg voluntar predau lecţii de engleză pentru doi tineri nevăzători, foarte simpatici, Norbi şi Raluca. Acum o săptămînă, am avut o altă activitate interesată pe care am numit-o „Descoperim Baia Mare prin simţuri”. Toate aceste activităţi sînt foarte interesante, mai ales lucrul cu nevăzătorii. Mă bucur că astfel le descopăr lumea, felul lor de a fi, cum e mai bine să comunici cu ei. Am învăţat aşa multe lucruri.
R.: Îţi place aici?
M.I.: Da, îmi place enorm oraşul Baia Mare şi împrejurimile, natura. E ceva nou pentru mine, în zona în care stau acasă nu avem munţi sau dealuri, e doar zonă întinsă. Apoi, oamenii sînt foarte prietenoşi, e o mare diferenţă faţă de cum sînt oamenii în ţara mea. În Belarus, eu locuiesc în Minsk, în capitală, un oraş foarte zgomotos, pe cînd aici totul e foarte relaxant, calm. Oraşul nu e nici mare, nici mic, e tocmai perfect. Dar, cel mai mult, îmi plac oamenii.
„Planurile mele s-au schimbat mult de cînd am venit aici”
R.: Ce diferenţe ai sesizat între cele două ţări?
M.I.: Îmi place că aici, în România, vă respectaţi tradiţiile foarte mult, văd că sînteţi mîndri că sînteţi români. Pe urmă, aveţi obiceiuri legate de sărbători, mîncare specifică. În Belarus, nu există aşa ceva. Spre exemplu, noi nu avem tradiţii de Crăciun ori de Paşti. În plus, nu vorbim prea des limba noastră, belarusa, fiind preponderentă rusa. Cred că doar 10% dintre locuitorii ţării mele vorbesc belarusa. Apoi, luna aceasta, vor avea loc alegeri pentru preşedinţie. Actualul şef de stat e în funcţie de 21 de ani şi, probabil, situaţia nu se va schimba. Aşadar, nu prea ne mişcăm, nu avansăm. Noi spunem că acolo avem democraţie, dar în viaţa de zi cu zi nu e întotdeauna aşa. Ne considerăm ca fiind parte din Rusia.
R.: Ce planuri ai după ce vei părăsi Baia Mare?
M.I.: Momentan, pentru mine e cea mai mare problemă pentru că gîndurile şi planurile mele s-au schimbat mult de cînd am venit aici. Nu prea vreau să-mi continui viaţa în Belarus aşa că voi încerca să călătoresc cît mai mult. Voi încerca să lucrez cît mai mult cu copiii, cu oamenii cu dizabilităţi. În plus, mă ajută şi studiile universitare pe care le am în psihologie şi limba engleză.
