S-au împlinit 30 de ani de când calc în fiecare toamnă pe Uliţa Bisericii din Deseşti, spre Biserica veche din lemn (Monument UESCO) şi spre casa părintească a poetului Gheorghe Pârja, iniţiatorul Serilor de Poezie de la Deseşti, în 1979, ca parte integrantă dar distinctă a Festivalului Naţional, apoi Internaţional, de Poezie de la Sighet. Seri inaugurate atunci de poeţii prezenţi în Maramureşul istoric, în frunte cu Nichita Stănescu. În 1984, Serile de Poezie au primit numele marelui poet, după ce acesta s-a ridicat la stele (13 decembrie 1983). Tot la Ediţia a VI-a, a fost inaugurată la Căminul Cultural sala ”Nichita Stănescu”, dedicată memoriei “îngerului blond”. Alături de portretul realizat de pictorul Iosif Hamza, stau cărţi şi fotografiile înrămate ce ilustrează momente din periplul lui Nichita la Deseşti şi în Maramureş. În Cartea de Onoare, în care au consemnat ilustre personalităţi din ţară şi străinătate, în octombrie 1986, poetul Adrian Păunescu a scris: “Bună seara, Nichita”.
Dacă acum 3 decenii, un fir de apă şerpuia pe mijlocul uliţei, îndemnându-te parcă să umbli desculţ, acum totul e betonat şi asfaltat. Nici Căminul cultural nu mai arată ca odinioară: podelele din lemn au fost înlocuite cu gresie, s-a construit şi amenajat o bucătărie şi un grup sanitar. Nici nunţile sau botezurile nu se mai ţin lanţ. Şi oamenii sunt alţii. În ultimul an, în Deseşti şi satele Mara şi Hărniceşti au fost 40 de petrecanii şi doar 16 botejuni. Veşnice rămân doar poezia şi omenia, dar şi tradiţia lemnului. Vezi superbele şi tradiţionalele construcţii din lemn zămislite recent: biserica greco-catolică din centru, pensiunile şi casele noi sau cele foarte vechi, restaurate într-un muzeu viu.
În superba biserică bijuterie din lemn, de lângă ţintirim, preotul paroh ortodox Ioan Ardelean a oficiat parastasul de pomenire în memoria marilor literaţi urcaţi la stele, poeţi, scriitori dramaturgi, critici literari care au fost la Deseşti: Nichita Stănescu, Laurenţiu Ulici, Marin Sorescu, Teohar Mihadaş, Adrian Păunescu, Radu Săplăcan, Ion Zubaşcu şi foarte mulţi alţii.
De 15 ani, la iniţiativa lui Gheorghe Pârja, Asociaţia Culturală ”Nichita Stănescu” din Deseşti acordă Marele Premiu ”Nichita Stănescu” al Serilor de poezie de la Deseşti. Locul ceremoniei: curtea casei părinteşti a poetului Gheorghe Pârja: “Pe covorul verde din această curte au primit acest premiu 15 mari poeţi din România, Republica Moldova, Serbia şi Ungaria.
Timp de 37 de ani, indiferent de regimurile politice, revoluţii sau tranziţii, noi nu ne-am lăsat de poezie şi ne adunăm aici, în acest salon de toamnă al literaturii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi mamei Doca, dar şi Primăriei Deseşti, soţiei Viorica şi prietenilor care m-au ajutat mereu: Echim Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea, Andrei Făt. În acest an, premiul îl acordăm poetului cu 21 de volume de poezie, Echim Vancea. La anul viitor, vom lansa aici volumul Premii pe covorul de iarbă, care va conţine discursurile rostite aici de cei 16 poeţi care au primit Marele Premiu”. Maestrul Gheorghe Grigurcu a citit cronica literară publicată de domnia sa cu ceva ani în urmă, în România literară, despre poezia lui Echim Vancea. Proaspătul premiat le-a mulţumit tuturor spunând printre altele: „Primind Premiul «Nichita Stănescu» al Serilor de Poezie de la Deseşti cu acelaşi nume, un «Nobel» pentru Poezie al Maramureşului, Premiu cu care Asociaţia Culturală «Nichita Stănescu» Deseşti a ales să mă onoreze, cred că depăşeşte meritele mele poetice. Orice om şi, pe bună dreptate, orice artist, în cazul meu scriitor, doreşte să fie recunoscut. 
Şi eu doresc acest lucru. Dar acum în faţa Dumneavoastră, gândesc, oare merit această recunoştinţă faţă de ceea ce sunt cu adevărat versurile mele! Bogat fiind în doar propriile-mi îndoieli şi cu o operă (dacă îmi daţi voie) aflată încă în lucru, neobişnuit să trăiesc în luminile rampei, ci în singurătatea scrisului sau în refugiile prieteniei, acest Premiu mă aruncă pe neaşteptate în centrul unei lumi pe care chiar nu doresc să o cunosc. Dar mă împac cu gândul că prin acest Premiu mi s-a acordat o şansă generoasă! Vă rog să îmi daţi voie ca, dintr-un sentiment de recunoştinţă şi prietenie, să le mulţumesc gazdei acestui Premiu, Dl. Gheorghe Pârja şi prin Dumnealui deseştenilor şi celor care înaintea mea au binemeritat, cu asupra de măsură, acest premiu: Ion Mureşan, Adam Puslojić (Serbia), Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Dabija (Republica Moldova), Adrian Popescu, Szentmártoni János (preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria), Horia Bădescu, Carolina Ilica, şi mulţi alţii încă. Un mare romancier a spus că «scriitorul nu se poate pune astăzi în slujba celor care fac istoria: el slujeşte pe cei care îi suportă consecinţele. Adevărul este misterios, evaziv, mereu de câştigat. Libertatea este periculoasă, dificil de trăit, pe cât este de entuziasmată». Nu-mi rămâne decât să vă mulţumesc, din adâncul inimii, şi să vă fac, în mod public, drept mărturie personală a recunoştinţei, aceeaşi veche promisiune de fidelitate pe care orice scriitor adevărat şi-o face lui însuşi, în linişte, în fiecare zi: aceea de a scrie până ce pana îi va obosi”.
Poetul Gavril Ciuban a primit premiul Consiliului Local Deseşti, înmânat de primarul ospitalier Gheorghe Bohotici.
Au fost de faţă: Marius Oprea, Iuri Pavliş, Alexa Gavril Bâle, Rodica Petrulescu-Anton, Lucian Perţa, Daniel şi Filomina Corbu, Gheorghe Moiş (Ucraina) Ileana Şteţco, Ion Petrovai, Nicolae Scheianu, Gabriel Cojocaru, Vasile Muste, Adrian Suciu, Alexandru Peterliceanu Stefan Balău, Nicolae Iuga, Săluc Horvat, Vasile Luţai, Valer Turcu-Iorga, Mihai Pătraşcu ş.a. Poeţilor li s-a făcut mai degrabă poftă de ce-au văzut pe masa întinsă (nuci, mere struguri, horincă, pancove, scoverzi) decât de versuri! Pe covorul verde au apucat să recite doar câţiva dintre ei, restul fiind grăbiţi să prindă seara pe lumină, la o pensiune de pe Mara. Acolo, printre strofe rostite în gând, poeţii amestecau gustos vorbe de duh, cu plăcinte, curechi umplut şi zeamă de cazan. Afară, în lac, păstrăvii înotau în tăcere. Poeţii, ca peştii!
Miezul nopţii i-a adunat pe poeţi înapoi, la Sighet, foarte aproape de confluenţa Izei cu Tisa. Aici, la motel, a-nceput a treia zi a aceleiaşi zile! Limbile dezlegate s-au întrecut în rostiri, poem cu poem. S-au legat şi re-legat prietenii. Poeţii n-au somn. Sâmbătă, la Palatul Culturii, dialogul şi dezbaterile au continuat. S-au lansat cărţi (Daniel Corbu şi Lucian Perţa), s-a urmărit un spectacol de teatru, muzică şi poezie, iar seara, festivitatea de premiere a fost punctată de recitalul folk al lui Ducu Hotima.
Marmaţia literară
Preşedinţii juriului şi Festivalului, din 1973 încoace, au fost: Gheorghe Chivu, Laurenţiu Ulici (22 de ani), Radu Săplăcan, Cassian Maria Spiridon, Ion Mureşan, Adrian Popescu şi, din 2007, Gheorghe Grigurcu. În timpul acestei de-a 43-a ediţii a fost lansată şi ”Marmaţia literară”, revista Festivalului Internaţional de poezie de la Sighetu Marmaţiei, octombrie 2015, apărută cu sprijinul Consiliului Judeţean. În deschidere, Vasile Muste scrie despre Laurenţiu Ulici şi cei care vin: ”Plecat dintre noi la 57 de ani, cu 15 ani în urmă, Laurenţiu Ulici lasă aşa cum le dorea mai tinerilor săi confraţi dâră apăsată pe harta literaturii române. Fără a ne ocupa acum de meritul uriaş pe care l-a avut la înfiinţarea şi continuitatea Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, pe distinsul critic şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Laurenţiu Ulici, ar trebui să-l iubim mai departe şi să nu-l tulburăm”, cum spunea Varujan Vosganian, să trecem la textele pe care le-a scris. Aproape întreaga viaţa a dedicat-o tinerilor creatori. Un simţ estetic extraordinar l-a însoţit mereu şi nu l-a părăsit niciodată pe marele critic (…) Pe debutanţii promoţiei 90 i-a promovat şi susţinut vreme de un deceniu, cât i-a mai fost dat să trăiască, iar dacă marginea vieţii lui nu era anul 2000, ar fi făcut-o şi astăzi.”
