Când a fost impus votul uninominal, sărbătoare mare prin curţile lui Traian Băsescu şi ale câtorva analişti politici. Secondaţi de ziarişti bine plătiţi. S-a dovedit un eşec. Inclusiv autorii lui dau înapoi. Acum, după zgomotul străzii, se aude că tinerii vor scăderea pragului electoral. De la 5 la sută la 3 la sută. Dorind ca partidele care se vor forma să intre în Parlament chiar din toamna viitoare. Am cerut părerea unui expert în judecăţi electorale. Mi-a spus că ideea nu este fericită, este vicleană, mai ales dacă este asociată cu reducerea numărului de parlamentari la 300. Reducerea numărului de parlamentari nu se poate face prin modificarea normei de reprezentare. În acest moment, avem 588 de parlamentari. La care se adaugă 18 deputaţi de la minorităţi. Acest număr a rezultat din norma de reprezentare de 73.000 de cetăţeni pentru un deputat şi 168.000 pentru un senator. Dacă vom avea 300 (100 de senatori şi 200 de deputaţi) cum cere strada, atunci norma de reprezentare va fi de 113.000 de cetăţeni pentru un deputat şi 228.000 de cetăţeni pentru un senator. Asta înseamnă 2,3 senatori şi 4,7 deputaţi pentru fiecare judeţ. Numărul parlamentarilor din partea minorităţilor poate schimba structura Parlamentului. Conform Constituţiei, numărul parlamentarilor din partea minorităţilor este constant. Cei 18 intră în Parlament fără alegeri. La un Parlament de 300 de aleşi, procentul minorităţilor va fi de 6 la sută. Vor fi umăr la umăr cu UDMR-ul, aşa încât numărul total al reprezentanţilor în Parlamentul României devine 12 la sută. Minorităţile vor deveni a treia forţă politică în Parlament. Aşa va deveni greoaie, sau chiar imposibilă, constituirea unei majorităţi parlamentare, numirea unui guvern fără grupările minorităţilor. Adică ceea ce am numit publicistic – partid-balama – va deveni o permanentă în viaţa politică românească. UDMR, UNPR plus minorităţile se va ridica la 15 la sută. În acest moment, pragul este de 5 la sută din voturile exprimate. Având în vedere participarea la vot de la noi, putem spune că adevăratul prag electoral este de până la 2,5 la sută din totalul electoratului. Reducerea pragului la 3 la sută, un candidat va avea o reprezentativitate mult mai redusă. Imaginea unui Parlament umflat a fost serios scuturată în stradă. Li se reproşează parlamentarilor că sunt prea mulţi, că aşa şi pe dincolo. Se deschide uşa traseismului, pariuri de culise fără nici o putere reală pentru adoptarea unor decizii importante. Pentru a trece un proiect de lege iniţiat de partidele mici este un vis. Sau să se dăruiască partidelor mari. Concluzia aparţine omului priceput în treburi electorale: ceea ce propun tinerii în stradă poate fi o aventură riscantă. Am tras un semnal de alarmă pentru ca un lucru făcut în grabă să nu aibă regrete. După atâta vreme de democraţie, măcar luxul de a fi prudenţi să ni-l permitem. Proiectul din 2008 care a dus la mărirea numărului de parlamentari acum ne costă. Regretă mulţimea. Protestează. Cât am fi de revoltaţi, democraţia nu o poţi deşuruba ca pe o piuliţă. Are regulile ei. De aceea, luxul de a fi prudenţi nu ne costă nimic. Poate fi chiar o lege a democraţiei.
