Ultimul drum pământean al colegului nostru Augustin Cozmuţa a fost făcut ieri după-amiază, 24 noiembrie 2015, de la reşedinţa sa din Ferneziu, unde şi-a petrecut ultimele clipe ale vieţii sale, alături de soţia sa, care l-a vegheat cu foarte mare grijă.
A fost oficiată o slujbă de înmormântare, la care a luat parte crema intelectualităţii băimărene, pe măsura intelectualului rafinat care a fost domnia sa: cadre didatice universitare, scriitori, pictori, preoţi, profesori şi ingineri, locuitori ai Ferneziului, prieteni dragi marelui dispărut, care erau obişnuiţi cu prezenţa sa volubilă şi mereu optimistă în peisajul cartierului lor, alături de foşti studenţi şi colegi din presă. A fost prezent prefectul judeţului Anton Rohian, primarul Cătălin Cherecheş al municipiului Baia Mare, primarul Nelu Şovre al comunei sale natale, Cerneşti, al cărei cetăţean de onoare a fost.
Un sobor de 6 preoţi a oficiat slujba prohodului: arhim. dr. Macarie Motogna, egumenul Mănăstirii Rohia, pr. Teodor Podină şi pr. George Sebastian Breaz, ambii de la biserica parohială din Ferneziu, prootos. Alexie Bud, de la Mănăstirea Nicula, pr. Ioan Moraru, paroh în Gherla, pr. Gheorghe Pop din Seini, poet. Rostirile preoţilor au fost pline de înţelepciune şi regrete pentru cel dispărut, care au redat pilda sa pământească cu tot ce a fost în ea mai bun, dar mai presus de toate, a omului care a răspândit lumină în jurul său, pentru că a fost un om al lui Dumnezeu, după cum a afirmat părintele arhimandrit Macarie.
Ultimul popas, la cimitirul din Ferneziu, de unde sufletul său va veghea de dincolo de moarte.
Tata si cu mine am facut mereu plimbari lungi, povestind multe si nestiute. In ultimii doi ani plimbarile acestea s-au scurtat din ce in ce mai mult. Anul trecut inca mai mergeam pana in oras sa ne bem sucul de legume si fructe in centrul vechi. Asta vara i-am indeplinit dorinta (ultima?) de a merge cu intreaga familie cu Mocanita pe Valea Vaserului. In Octombrie, cand am fost acasa, ne-am plimbat doar prin cartierul Ferneziu. In Noiembrie, cand am revenit acasa de ziua lui, ne-am plimbat doar in jurul camerei. Realizam cum cercul se restrange, cum energia cu care viata izbucneste in corpurile noastre la nastere se retrage, ca si cum ar suferi o implozie spre centru, spre a se elibera intr-o alta lume. Mi-am luat adio de la tata intr-un mod intim, unic, un timp dens, condensat care a parut o vesnicie. Cu binecuvantarea lui si a mamei n-am mai revenit la mormantare – desi greu sa il impart pe tata, i-am lasat pe altii sa aiba timpul si spatiul lor sa ii spuna adio si sa il conduca pe ultimul drum.
Raman adanc impresionanta si recunoscatoare soborului de preoti atat de diversi care in deplina armonie (asa cum i-ar fi placut si lui sa stie ca raman lucrurile) l-au onorat cu prezenta spontana si au oficiat ceremonia funerara.
Intr-o lume plina de zbucium si (inutil, spun eu) divizata intre atatea credinte, fie ca inmormantarea tatei, dintr-un loc simplu si nestiut de multi in aceasta lume, sa fie un exemplu de deminitate si sa reprezinte un mesaj de solidaritate, de pace si de armonie pentru umanitate! Ioana Cozmuta, Sunnyvale, CA – Noiembrie 26, 2015
Tata si cu mine am facut mereu plimbari lungi, povestind multe si nestiute. In ultimii doi ani plimbarile acestea s-au scurtat din ce in ce mai mult. Anul trecut inca mai mergeam pana in oras sa ne bem sucul de legume si fructe in centrul vechi. Asta vara i-am indeplinit dorinta (ultima?) de a merge cu intreaga familie cu Mocanita pe Valea Vaserului. In Octombrie, cand am fost acasa, ne-am plimbat doar prin cartierul Ferneziu. In Noiembrie, cand am revenit acasa de ziua lui, ne-am plimbat doar in jurul camerei. Realizam cum cercul se restrange, cum energia cu care viata izbucneste in corpurile noastre la nastere se retrage, ca si cum ar suferi o implozie spre centru, spre a se elibera intr-o alta lume. Mi-am luat adio de la tata intr-un mod intim, unic, un timp dens, condensat care a parut o vesnicie. Cu binecuvantarea lui si a mamei n-am mai revenit la mormantare – desi greu sa il impart pe tata, i-am lasat pe altii sa aiba timpul si spatiul lor sa ii spuna adio si sa il conduca pe ultimul drum.
Raman adanc impresionanta si recunoscatoare soborului de preoti atat de diversi care in deplina armonie (asa cum i-ar fi placut si lui sa stie ca raman lucrurile) l-au onorat cu prezenta spontana si au oficiat ceremonia funerara.
Intr-o lume plina de zbucium si (inutil, spun eu) divizata intre atatea credinte, fie ca inmormantarea tatei, dintr-un loc simplu si nestiut de multi in aceasta lume, sa fie un exemplu de deminitate si sa reprezinte un mesaj de solidaritate, de pace si de armonie pentru umanitate! Ioana Cozmuta, Sunnyvale, CA- Noiembrie 26, 2015