Sighetu Marmaţiei. La ucraineni, Festivalul de Colinde şi Obiceiuri de Iarnă

După trei zile de sărbătoare a Crăciunului pe rit vechi, ieri, 10 ianuarie, centrul istoric al municipiului Sighetu Marmaţiei a fost din nou animat de circa cinci sute de ucraineni veniţi din Ucraina, Ungaria, nouă judeţe din România şi 17 localităţi din judeţul Maramureş, cu populaţie ucraineană. Cu toţii au participat la Ediţia cu numărul 23 a FESTIVALULUI DE COLINDE, DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA UCRAINENI, organizat de Uniunea Ucrainenilor din România (UUR), prin Filiala Maramureş a UUR, care are sediul la Sighetu Marmaţiei. Tot la Sighet, reamintim că îşi are sediul şi Vicariatul Ortodox Ucrainean din România, în Maramureş locuind 60 la sută dintre ucrainenii din ţara noastră.
Au participat ansambluri şi colindători ucraineni din  Budapesta, Kiev, Verhovina, Ivano Frankivsk (Ucraina), din judeţele Tulcea, Caraş-Severin, Timiş, Satu Mare, Cluj, Botoşani, Suceava şi Maramureş (Crăciuneşti, Crasna Vişeului, Coştiui, Rona de Sus, Lunca la Tisa, Valea Vişeului, Tisa, Repedea, Ruscova, Poienile de sub Munte etc.).
De la ora 10, oaspeţii, invitaţii şi localnicii au fost prezenţi la Sfânta Liturghie oficiată în Biserica Ortodoxă Ucraineană din Sighetu Marmaţiei, păstorită de preot dr. Nicolae Lauruc şi pr. Marius Lauruc, biserică în care, înainte de Crăciun, s-a derulat o nouă ediţie a Concertului anual de colinde, la care şi-au dat concursul corurile bisericeşti din comunităţile ucrainene din Maramureş. La amiază, la +5 grade C, pe o ploaie măruntă, porni alaiul formaţiilor participante în  parada grupurilor de colindători, prin centrul vechi al municipiului, până la Şcoala Gimnazială de Muzică şi Artă Plastică, unde, în sala ,,George Enescu”, de la ora 13, a urmat deschiderea festivă a Concertului de Colinde şi urări de Anul Nou adresate de preşedintele UUR, ec. Nicolae Petreţchi, preşedintele UUR Maramureş, prof. Miroslav Petreţchi, alţi lideri din conducerea UUR. Din păcate, potrivit Autorizaţiei de funcţionare, în această sală nu pot intra mai mult de 350 de persoane.
Despre obiceiurile ucrai­nenilor în această perioadă a sărbătorilor am aflat detalii de la profesoara de limba şi literatura română, dr. Odarca Bout, de la Liceul Pedagogic ”Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei: ”Crăciunul în satul meu natal, Rona de Sus, vreau să cred ca e la fel, de când mă ştiu. Mama e cea care ţine familia unită, cu aceleaşi obiceiuri. Nimeni din familie n-are voie să încalce regulile: post negru în Ajun, până la ora 12, se mănâncă doar de post – ciuperci uscate preparate cu moare, sarmale cu ciuperci, fasole verde uscată, pregătită de post, compot de prune uscate, haluşca cu nucă şi miere. Acesta e spiritul Crăciunului în familie – uniţi în jurul bradului, colindăm în ucraineană colinde învăţate de la bunici şi străbunici, cinăm preparate de post, care au un gust unic. În sat, copiii colindă, dar din ce în ce mai puţini, din păcate! Nu se mai colindă ca pe vremuri, până dimineaţa!
Ceea ce se menţine e slujba de la miezul-nopţii şi biserica e plină. Se păstrează Viflaimul. Sunt mascaţi pe străzi, dar mai puţini. E de apreciat preotul satului, pr. Albiciuc Gheorghe, care are un cor de copii pe care îi invită să colinde cu mult timp înainte de Crăciun, că altfel s-ar pierde şi colindele. Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivităţile Crăciunului ucrainean. În prima zi de Crăciun, mulţi colindători umblă pe străzile satelor, ţinând în mână o stea făcută din carton şi hârtie, cu scene biblice pictate pe ea. Tradiţia cere ca cei mici să meargă din casă în casă, cântând cântece de stea şi recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol şi decorată cu clopoţei şi panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centrul stelei. Ucrainenii au apelat în egală măsură la tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Naşterea Mântuitorului aduce cu ea şi o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solstiţiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranţe că va renaşte. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gest ritual, ci şi numeroase mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităţi ucrainene. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. Există de asemenea cântece de stea (sau colinde creştine), care au ca subiect Naşterea Domnului.

În ajunul Crăciunului, pe înserat, în satele ucrainene din ţară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Naşterea Domnului şi sunt primiţi cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci şi colaci. În Maramureş, cei care colindă sunt oameni în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă, iar apoi, cu tot cu gazdele care i-au omenit, să continue colindatul. Postul Crăciunului ia sfârşit şi fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii şi cozonacii, prăjiturile şi vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc linişte şi pace în case. Sărbătorile de iarnă în Rona de Sus încep pe 7 ianuarie şi se termină cu Boboteaza şi Sf. Ioan, pe 20 ianuarie. Primul obicei, Viflaimul, se pregăteşte încă din postul Crăciunului de tinerii satului sub îndrumarea preotului. Aceştia se grupează în două-trei viflaimuri. Un viflaim numără 12 băieţi, care, păstrând obiceiul din bătrâni, fac repetiţie acasă, la fiecare dintre ei, pe rând, sau la Parohie. Ţinuta lor este de teatru. Costumele necesită resurse de timp şi răbdare pentru realizarea lor. Ei colindă satul, pe timpul Crăciunului, poposind pe la casele unde sunt poftiţi. Viflaimul din Rona de Sus l-aţi văzut şi astăzi, la acest Festival iniţiat acum 22 de ani de regretatul profesor Rebuşapca şi dna Iaroslava Colotelo, originară din Valea Vişeului, pe atunci consilier al  Ministerului Culturii şi Cultelor. Mascaţii reprezintă concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice slave legate de simbolistica animalelor, o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociaţii rituale dintre animale şi cultul cvasiuniversal al Soarelui. Recuzita, măştile, costumele sunt pregătite din vreme. Măştile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginaţia şi umorul săteanului ronean. Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 7 ianuarie, care în gândirea populară reprezintă data morţii, dar şi a renaşterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este în acelaşi timp plină de forţă şi vitalitate. Muzica şi dansul, remarcabile prin virtuozitate şi dinamism, măştile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol unic”.