Dacă administraţia publică este performantă, nivelul de trai al populaţiei din comunitate va creşte. Scopul cetăţenilor este ca primăria să nu consume pentru funcţionare mai mult de 20% din veniturile bugetului public. În comunele şi oraşele mici, administraţia înghite 25-30% din venituri, chiar pînă la 80%!, semn că noii consilieri şi primarii trebuie să reorganizeze administraţiile locale.
Se pune problema dacă vor reuşi, de vreme ce nu îndeplinesc criteriul populaţional legal de minimum 5.000 de locuitori pentru o comună, 10.000 un oraş şi 40.000 un municipiu, cifre de care depinde organizarea eficientă a serviciilor şi angajarea personalului la primărie, şcoală, spital, servicii şi asistenţă socială. Menţinerea unităţilor administrativ teritoriale (u.a.t.) mici duce la creşterea impozitelor şi scăderea calităţii serviciilor, iar unele dispar complet.
Legea administraţiei publice prevede că autorităţile locale au competenţe pe care trebuie să le exercite, de la asigurarea relaţiei primăriei cu publicul (audienţele), pînă la fiscalitate, sau serviciul obligatoriu de arhivare a documentelor emise de primărie. Legea prevede un sistem de control şi sancţiuni, însă eficienţa sa scade în uat-urile mici, care nu-şi permit să angajeze personal de specialitate. Aşa se face că majoritatea primăriilor nu au: asistent social cu studii, topograf, informatician, manager public, gestionar de patrimoniu, controlor financiar preventiv, consilier juridic, achizitor, arhivar, auditor, măturător de străzi, poliţist local, urbanist, arhitect… Serviciile sînt făcute de nespecialişti, de calitate slabă.
Vin noii primari şi consilieri şi au rostul să amelioreze situaţia, să analizeze situaţia veniturilor şi cheltuielilor din vremea administraţiei precedente. N-ar trebui să accepte ca 70-80% din buget să fie cheltuit pe salariile bugetarilor. Eficienţa acestor salariaţi nu este ridicată, au calificare inferioară şi scapă de sub controlul public. Iar consilierii locali nu fac efortul să analizeze, ci doar îl votează, fără ca măcar să-l fi citit.
Guvernul şi Parlamentul impun prin legi normative de personal şi plafoane de cheltuieli. Dacă ar fi respectate, s-ar ajunge ca primăriile să nu mai ofere servicii publice aproape deloc, localităţile rămînînd pe mai departe într-un Ev Mediu tîrziu, în care autoritatea publică este prezentă de formă, fără a avea vreun rol practic. Noii consilieri trebuie să ştie că Legea 195 din 2006 precizează ce înseamnă descentralizarea şi le oferă competenţe clare. Cea mai importantă obligaţie este să asigure resurse. Fără de resurse (bani la bugetul local), nu se poate îmbunătăţi accesul locuitorilor la serviciile publice. Calitatea vieţii depinde de acest fapt.
Se vede diferenţa între nivelul de trai din unele comune/oraşe înstărite, faţă de cele nedezvoltate. Uat-urile colectează veniturile fiscale şi primesc de la bugetul central cote defalcate direct din impozitul pe venit plătit de agenţii economici. Dezvoltarea economică slabă, inexistenţa firmelor de producţie, comerţ, turism şi servicii, generează diminuarea capacităţii administraţiilor locale să-şi îndeplinească responsabilităţile legale. Ce rost are să ţii un primar 4 ani la o primărie, dacă el şi consilierii care îl susţin nu reuşesc să genereze resurse şi dezvoltare, ci doar stagnare?! Funcţionarea şi investiţiile publice sînt eficiente în comunele/oraşele cu peste 10.000 de locuitori.
Unităţile administrativ teritoriale au găsit soluţia: să se asocieze pentru a atrage fonduri europene, aceste grupuri de dezvoltare doresc o capacitate administrativă mai mare (dacă nu apar certuri şi ieşiri din asociaţie!). Administraţiile locale au probleme vitale, prima fiind autosusţinerea financiară, iar a doua, dezvoltarea prin investiţii. Buna guvernare locală se face în acest secol cu implicarea opoziţiei şi a cetăţenilor în luarea deciziilor, prin consultări, sondaje de opinie, referendum în cazul problemelor de interes major. Ne dorim o administraţie democratică, transparentă pentru fiecare leu cheltuit. Primarii şi consilierii pot să facă aşa ceva!
