De obicei, vecinii nu-i prea alegi. Ei stau în jurul tău că aşa le-a fost datul sorţii. Am noroc de vecini cumsecade. Nu ne certăm de la garduri, de la pomi cu roadele în două părţi. Cu gândul bunei vecinătăţi am plecat în lume. Unde nu am întâlnit pacea naivă. Cartea diplomatului Iftene Pop, despre „Vecinătate şi bună vecinătate în relaţiile internaţionale” m-a făcut să privesc vecinii ca personaje ale istoriei. Distinsul autor (născut în Rus) a scris o carte de referinţă pentru diplomaţie. Să ştim cum să ne purtăm cu vecinii. Şi să le cerem să aibă şi ei o purtare frumoasă. Noi nu prea avem parte de înţelegerea istoriei. În numele Europei Unite, premierul ungar Victor Orban vine la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad. Anul acesta a îndreptat degetul arătător de la mâna dreaptă spunând că liderii europeni nu sunt capabili să-şi protejeze cetăţenii. Prezenţa a unui milion de imigranţi pe continent este o ameninţare fundamentală, a spus Orban. L-a lăudat pe Trump, candidatul republican la preşedenţia SUA. Tot la Tuşnad, europarlamentarul Tokes a readus în discuţie problema autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. L-a lăudat pe premierul Ungariei şi a vorbit din nou despre acordarea protectoratului pentru maghiarii din afara frontierelor. După modelul Austriei pentru Tirolul de Sud. Care l-ar vrea aplicat pentru Transilvania. Cu asemenea episoade ne-am obişnuit în ultimii ani. Dar nu mi se pare o atitudine de bună vecinătate. Chestiuni extrem de delicate se discută pe un ton sever. Fără niciun respect diplomatic. Fără premierul guvernului României. Da, îmi aduc aminte. Sunt socotite vizite private. Când poţi bea un pahar în plus. Iar omul în asemenea stare spune vrute şi nevrute. Asta se întâmplă la bufetul comunal. Nu la asemenea rang de reprezentare.
Urmând degetul arătător al premierului Orban, pe 2 octombrie în Ungaria va avea loc un referendum care va pune Europa pe gânduri. Iată întrebarea la care vor răspunde cetăţenii din vecini: „Doriţi ca Uniunea Europeană să decidă o relocare a cetăţenilor non-maghiari în Ungaria fără aprobarea prealabilă a Parlamentului ungar?” Ce credeţi că ar putea răspunde cetăţenii? Fără să ne batem capul prea mult am aflat un îndemn al lui Antal Rogan, şeful cabinetului premierului ungar, care a spus franc: „Guvernul cere cetăţenilor noştri să spună NU repartizării obligatorii şi să spună NU politicii celor de la Bruxelles privind migraţia. Doar maghiarii pot decide cu cine vor să trăiască împreună în Ungaria.” Îndemnul este limpede. Ştiu că această problemă a fost discutată în cadrul Consiliului Europei iar votul a fost exprimat de Parlamentul European. Dar după ce unii şefi de stat şi de guvern s-au întors acasă şi-au dat seama că opinia publică are un sentiment de respingere din pricini naţionale dar şi de insecuritate. Cred că chestiunea migraţiei este un paravan. Ungaria vrea să tragă un semnal de alarmă în privinţa suveranităţii naţionale lăsată de Uniunea Europeană în coadă de peşte. Nu am uitat mesajul Brexit: „Vrem să ne luăm ţara înapoi!” Oricum, nu trebuie să fii mare priceput să-ţi dai seama că un rezultatul pozitiv al acestui referendum este o lovitură dată Comisiei Europene. Mai demonstrează că liderii de la Buxelles nu prea ştiu ce se întâmplă pe teren. Sunt în vizor birocraţia şi interesele lor. Dacă va fi acceptat referendumul din Ungaria se vor rediscuta tratatele. O altă tevatură care va spori sentimentul eurosceptic. Am impresia că ideea de referendum s-a rătăcit. Poţi face referendum pe orice temă? Testarea cetăţenilor a devenit un instrument acaparat de partide, personaje şi discursuri fără idei. Cât despre vecinătate şi bună vecinătate, rămân la părerea că este bine să ştim să ne purtăm cu vecinii. Şi să le cerem şi lor să aibă o purtare frumoasă. Nu cum am făcut anul acesta la Universitatea de vară. Încolo, să bem un vin de Tokay!
