Sfânta Cuvioasă Parascheva, în traducerea din limba greacă “a cincea zi a săptămânii, vineri”, de unde şi denumirea populară a acestei sărbători de “Vinerea Mare”, ocrotitoarea Moldovei, este cel mai cunoscut sfânt cu moaşte din România. Biserica Ortodoxă Română o pomeneşte vineri, 14 octombrie 2016, iar la Iaşi, unde se află moaştele Sfintei, sosesc în pelerinaj sute de mii de credincioşi ca să i se închine.
Îngropată ca o străină
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o fac să-şi dăruiască hainele sale săracilor.
După o vreme se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vieţuitori aleşi, se îndreaptă spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, pentru a-şi petrece restul vieţii. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.
Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul. Se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând, deci, o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului, dar în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustra pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Împărăteasa pe care o văzuse în vis şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva” i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva la loc de cinste.
Credincioşii au înţeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte.
În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, Bulgaria, fiind aşezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.
În anul 1393, Bulgaria cade sub ocupaţia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate în moschei. Este anul în care sfintele moaşte sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani. După lupta de la Nicopole (1396), moaştele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad – Serbia, în anul 1398.
În anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereşte Belgradul. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind aşezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică. Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aşezate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. După transformarea acestei biserici în moscheie, moaştele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) şi Sfântul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).
Strămutarea moaştelor Prea Cuvioasei la Iaşi
Vasile Lupu, ctitorind la Iaşi biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” şi amintindu-şi de Ioan Asan, care, la vremea sa, a strămutat moaştele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Târnovo, de Alexandru cel Bun, care a adus moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaştele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iaşi.
Plăteşte toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, şi, astfel, patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei.
Din actul patriarhal, datat septembrie 1641, reiese că au fost aduse din Constantinopol “pentru sfinţirea ţării şi binecuvântarea şi lauda lui (Vasile Lupu) cinstitele şi sfintele moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Nouă”.
Cinstirea Cuvioasei în ţară şi peste hotare
Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva sunt în număr mare. Astfel, în Arhiepiscopia Bucureştilor sunt peste 33 de biserici, în Arhiepiscopia Târgoviştei 18, în Episcopia Buzăului 29, în Episcopia Dunării de Jos 24, în Episcopia Alexandriei şi Teleormanului 4, în Arhiepiscopia Iaşilor 35, în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor 5, în Episcopia Romanului 22, în Arhiepiscopia Sibiului 47, în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului 6, în Arhiepiscopia Timişoarei 18, în Episcopia Caransebeşului 5, în Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxă a Românilor din Ungaria are, la Gyula, o biserică cu hramul “Sfânta Parascheva”, construită în anul 1834. Românii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franţa), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al căror hram este Sfânta Parascheva.
