Î.P.S. Justinian a început ieri ultimul drum pământean, care a pornit de la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Constantin Opriş” din Baia Mare, unde a decedat duminică la ora 10,30, în salonul de terapie intensivă al secţiei Cardiologie, în urma unui infarct miocardic acut. După ce a fost înveşmântat ca ierarh, cu mitra pe cap şi celelalte însemne arhiereşti, a fost aşezat într-un sicriu cu geam transparent, pentru ca toţi cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu să îl poată vedea pentru ultima dată. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost dus, la orele amiezii, în Centrul Eparhial şi aşezat pe un catafalc, în curte.
Ultima vizită la instituţia pe care a condus-o peste un sfert de veac
Toţi ostenitorii Centrului Eparhial, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, au ieşit să îi aducă un ultim omagiu. Alături de ei, preoţi din municipiu şi de mai departe, preoţi care i-au slujit ca arhidiaconi de-a lungul anilor, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, credincioşi din oraş.
A fost ultima vizită, o vizită cu totul aparte, pe care Înaltul Ierarh al maramureşenilor şi sătmărenilor a făcut-o la reşedinţa sa, pe care o avea de un sfert de veac şi de unde a diriguit cu măiestrie problemele nu uşoare ale Eparhiei, locul de unde a pus pe picioare cea mai respectată instituţie din Maramureş şi Sătmar. A devenit astfel pentru că la temelia ei Î.P.S. Justinian a pus rugăciunea, multa rugăciune de zi şi de noapte, rugăciunea în genunchi, chiar şi la cei peste 90 de ani ai săi. Rugăciunea care a rodit pe toate planurile, care a ocrotit aceste meleaguri în ultimul sfert de veac. Mulţi o spun cu voce tare şi fără echivoc că rugăciunile Înaltpreasfinţitului Justinian au ferit judeţul de multe rele.
Aici, la Episcopie, unde a fost spaţiul sacru al chiliei Înaltpreasfinţiei Sale, a fost adus pentru ultimul popas în mijlocul celor care i-au fost alături mulţi, foarte mulţi ani, şi mai ales omul său de suflet, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul.
În faţa ochilor parcă aveai o persoană care doarme un somn lin, cu aceeaşi culoare a feţei pe care o ştiau toţi care-l cunoşteau. Trupul său iradia de lumină. Te aşteptai să îşi deschidă ochii şi să îţi zâmbească larg, cu generozitatea-i binecunoscută. Să te întrebe ceva, să te încurajeze, să îţi spună vorbe înţelepte şi să te privească lung, pătrunzător. Dar nu a făcut-o de data aceasta. O va face din Ceruri, unde, din timpul vieţii sale, ne-a promis că se va ruga pentru noi toţi. Şi ne-a promis că ne aşteaptă pe toţi în Rai.
Toţi cei prezenţi au trecut pe la sicriu, cu lacrimi în ochi şi sub imperiul emoţiilor care îi stăpâneau.
Panihida Mică de la Centrul Eparhial
Aici a venit să se roage pentru sufletul său, împreună cu toţi cei prezenţi, şi să-i aducă un ultim omagiu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei Andreicuţ al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, de naştere din această eparhie, care, împreună cu Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, preoţi şi diaconi au oficiat Panihida Mică pentru sufletul Ierarhului lor.
Răspunsurile la ectenii au fost date de un grup coral al Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, dirijat de pr. Andrei Baboşan.
Sicriul a părăsit curtea, purtat de consilierii eparhiali, în şuvoaiele de lacrimi ale asistenţei.
Depunerea pentru priveghere continuă
Maşina cu trupul Arhiepiscopului Justinian a ajuns la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unde o mare mulţime de credincioşi din toată Episcopia îl aşteptau atât în afara Catedralei, cât şi înăuntru.
Sicriul a fost purtat până la nivelul întâi al sfântului locaş de foştii arhiadiaconi, unde a fost depus pentru priveghere.
Aici Î.P.S. Andrei şi P.S. Iustin Sigheteanul au oficiat slujba Panihidei, în mijlocul unui sobor de peste 100 de preoţi.
Slujba a fost impresionantă pentru Catedrala plină de credincioşi, care au stat până şi pe scări.
Au dat răspunsurile două coruri formate din tineri: Corul „Angelli” al Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, dirijat de pr. drd. Andrei Baboşan, şi Corul „Sfântul Ioan Damaschin” al Departamentului de Teologie de la Centrul Universitar „Nord” din Baia Mare, dirijat de pr. lect. univ. dr. Teofil Stan. Privegherea continuă zi şi noapte, neîntrerupt, până la oficierea prohodului.
Voievodul spiritual al Maramureşului
„Justinian Arhiepiscopul a fost voievodul spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii, a spus Î.P.S. Mitropolit Andrei. Şi cum Dumnezeu rostuieşte toate lucrurile, având grijă ca să se petreacă perfect, tare îi plăcea Înaltpreasfinţitului Justinian să ne povestească că a fost chemat la viaţă într-o zi de Rusalii, când se oficia Sfânta Liturghie. Şi iată că şi plecarea lui a fost tot într-o zi de duminică în timp ce se oficia Sfânta Liturghie. E greu să rezumăm ce-a-nsemnat Înalt Preasfinţitul Justinian, Arhiepiscopul nostru, pentru noi şi pentru toţi cei ce l-au cunoscut. Dacă au fost multe virtuţile ce l-au împodobit, şi ctitor de lăcaşuri sfinte, şi-a pus sufletul pentru ctitoria de la Mănăstirea Rohia, a fost un păstor neobosit, şi a bătut sat după sat, învăţând, mângâind, îmbărbătând. Pe lângă toate aceste virtuţi şi multe altele, pe cea de Părinte trebuie să o subliniem. A fost un părinte spiritual extraordinar. Şi ca părinte spiritual i-a primit pe toţi, oricum au fost ei: şi credincioşi, şi mai puţin credincioşi, şi tineri, şi bătrâni. I-a primit pe toţi în inima lui mare. Şi după ce i-a primit pe toţi, i-a iubit pe toţi. Avea o iubire care se revărsa în afară peste toţi şi peste toate. Şi după ce i-a primit pe toţi, după ce ne-a iubit pe toţi, s-a rugat pentru noi, pentru toţi. Şi apoi a purtat sarcinile spirituale ale tuturor. În momente de restrişte, de necaz, mulţi dintre credincioşii noştri au căpătat îmbărbătare, consolare, întărire prin cuvântul vlădicului Justinian. Inclusiv eu. Pentru că vlădicul Justinian a fost vlădicul tinereţilor mele.”
