• Interviu cu domnul Vasile VERDEŞ, viceprimarul comunei Deseşti •
– Domnule Vasile Verdeş, aţi fost cunoscut în Deseşti mai întâi ca om de afaceri. Acum aţi optat şi pentru administrarea comunei, în calitate de viceprimar. De ce aţi simţit nevoia să vă implicaţi şi în politică?
– Am crescut şi m-am format aici în satul nostru, iar când spun satul nostru, mă refer atât la noi cei care astăzi dăm viaţă acestor locuri, cât şi la bunii şi străbunii noştri. Cei care au adus lumea satului până la noi, au îndurat vitregii de-a lungul vremii, au trecut prin războaie, au trăit sub ocupaţie şi administraţie străină, când nici să vorbească în graiul strămoşesc nu au avut voie. Şi cu toate acestea, nu au plecat nicăieri. Au lucrat aceste locuri, au ţinut apele limpezi, au ocrotit pădurile şi păşunile pentru ca noi astăzi să ne putem bucura de o viaţă tihnită. Toate acestea cred că sunt îndeajuns încât să mă convingă să mă implic în viaţa comunităţii şi cred că avem cu toţii obligaţia de a păstra şi dezvolta ceea ce am moştenit şi de a le transmite mai departe. Este adevărat, împreună cu soţia mea Ioana gestionăm o activitate economică specifică zonei noastre, respectiv achiziţia, procesarea şi comercializarea fructelor de pădure. Am simţit însă că pot face mai mult pentru comunitate şi am intrat în viaţa politică.
– Diferă administraţia publică de afaceri?
– Există multe diferenţe privind strategia de dezvoltare, modul cum sunt luate deciziile, precum şi aplicarea acestora. Mediul de afaceri se bazează pe managementul de dezvoltare a calităţii, în funcţie de cerere şi ofertă, administraţia publică fiind mai mult gestionar al bunurilor şi serviciilor, în funcţie de sumele alocate din buget. De multe ori în administraţia publică una se vorbeşte şi alta se pune în practică, ceea ce în mediul economic nu se întâmplă. În mediul economic, decizia luată greşit o plăteşti singur, pe când deciziile luate greşit în administraţia publică le plătim noi toţi.
– Vă ajută experienţa de om de afaceri în munca de gospodărire a comunei?
– Bineînţeles. Mediul de afaceri te învaţă să lucrezi după reguli clare, te ajută să gândeşti şi să acţionezi în mod constructiv. Munca în acest domeniu te învaţă să gestionezi în mod eficient potenţialul financiar şi să-l transformi în investiţii durabile. Am învăţat să respect oamenii cu care lucrez şi să răspund cerinţelor şi nevoilor celor care au investit încredere în mine. Toate acestea îmi sunt de folos şi în cadrul administraţiei publice.
– Ce înseamnă oamenii pentru tânărul viceprimar şi cum sunt ei atraşi în viaţa comunei?
– În vechime, bunicii noştri când vorbeau de avere spuneau pământ şi animale. Eu spun cu toată convingerea că cea mai mare avere a acestor locuri sunt oamenii. Oamenii din toate categoriile sociale, preoţi, oameni de cultură, oameni de afaceri, ţărani, care dau viaţă acestor locuri. Dintotdeauna, dascălii şi preoţii au ţinut închegată viaţa comunităţii. Dascăli precum domnul Fodoruţ Vasile, Buzuloiu Gheorghe, doamna Finica, Paulina Pop, Ioana Pop, Andrei Făt, Parasca Făt sunt oameni care ne-au călăuzit paşii atunci când am pornit pe drumul vieţii. Chira Vasile (Duţu) de la Mara a condus corul în care mulţi dintre noi am activat, ne-a purtat în lume şi ne-a încântat ani de zile cu frumoasele interpretări. Vasile Pop Taina, Petrică Verdeş, împreună cu mulţi dintre noi, am purtat peste tot în ţară şi în străinătate cântecul şi jocul lăsate de străbuni. Serile de poezie de la Deseşti, eveniment coordonat de Gheorghe Pârja, ne-au adunat pe toţi în jurul unor oameni de înaltă valoare culturală. Îmi amintesc cu plăcere de o frumoasă zi de octombrie, culegeam mălai (porumb) cu bunicul meu Ştefanu Ioanii şi de abia aşteptam să vină seara să mergem la căminul cultural la “Serile de poezie”. Iar peste toate acestea, vine, ca o încununare, proiectul Artă şi Solidaritate, iniţiat şi coordonat de preotul paroh Ioan Ardelean, un exemplu viu de reuşită. Peste ani, poate, un mare pictor va expune într-o galerie de renume şi va spune am început să pictez la Deseşti. Altcineva va spune am pictat la Deseşti alături de marele pictor… Şi vom realiza că acest gen de evenimente nu sunt organizate doar cu scop de socializare. Ne bucurăm de existenţa Aşezământului Social Cultural Sfinţii Brâncoveni, unde se doreşte organizarea în continuare a evenimentelor cu tematică socială şi culturală şi chiar diversificarea acestora. Iar noi, Primăria şi Consiliul Local, trebuie să fim parteneri la toate aceste acţiuni, să fim în mijlocul lor, deoarece fac parte din viaţa comunităţii noastre.
– Suntem la sfârşit de an. Ce gânduri îl animă pe viceprimarul comunei pentru anul care vine?
– Aş dori să acordăm o mai mare atenţie modului de cheltuire a banului public. Să amenajăm centrele civice în toate cele trei sate aparţinătoare comunei. Se lucrează la proiectul de aducţiune a apei potabile, este o investiţie începută ce trebuie finalizată. Trebuie finalizat procesul de asfaltare a uliţelor comunale până la ultima casă. Fiecăruia dintre noi ne place să avem stradă curată până la poartă. În plus există situaţii când la o anumită gospodărie trebuie să vină o maşină de pompieri sau cea de la salvare, deci e nevoie de acces rapid. În acest sens există deja un proiect pregătit. Trebuie de asemenea reparate “cărările”, cum le spunem noi, pentru a facilita accesul la toate terenurile aflate în afara vetrei satului. Avem acel utilaj nou, care stă de ani buni, trebuie pus la muncă în cel mai scurt timp. Pe lângă acesta, trebuie să achiziţionăm un utilaj pentru spart piatră (concasor), doar trăim înconjuraţi de munţi de piatră. Este nevoie să implementăm programe prin care să ajutăm tinerii care vor să dezvolte o activitate economică, de la nivel de consultanţă, până la promovarea şi comercializarea produsului. Doresc să investim mai mult în sistemul de pregătire şi educaţie a copiilor. Este foarte important ca peste ani să avem oameni pregătiţi, pentru a face faţă nevoilor comunităţii, iar cei pe care soarta îi duce în alte părţi să ne reprezinte cu cinste. În acest sens a fost pregătit un proiect pentru reabilitarea şi modernizarea unităţilor de învăţământ, în valoare de 500.000 euro, pentru care familia Mihai şi Dana Covaci au adus de la Bucureşti o firmă de consultanţă, care să întocmească gratuit documentaţia până în momentul aprobării proiectului şi nu înţeleg motivele pentru care a fost blocat acest proiect. Ar fi multe planuri, dar trebuie acoperite financiar. Iar dacă mă întrebaţi de gânduri şi aşteptări, aş dori să ne respectăm mai mult unii pe alţii, să conştientizăm ce este bine şi frumos, să avem o stare de armonie specifică unei comunităţi bine închegate, favorabilă progresului.
– Ce îi lipseşte comunei şi ce pot să facă primarul, viceprimarul şi Consiliul Local?
– Îndrăznesc să spun că cel mai mult ne lipseşte încrederea că în acest spaţiu putem duce cu toţii un trai decent. Împreună cu membrii consiliului local, unde, pe lângă oameni cu experienţă de viaţă, există oameni tineri cu viziune şi deschidere înspre ceea ce apare nou, trebuie să adoptăm hotărâri şi să implementăm proiecte prin care să facilităm accesul tuturor cetăţenilor la valorile şi potenţialul pe care îl deţinem. Încă din anul 2006, a fost validată de către comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru comuna Deseşti o suprafaţă de 1.050 de hectare de pădure comunală. Abia anul acesta, după zece ani, am reuşit să intrăm în posesia unei suprafeţe de 850 de hectare, deci mai trebuie soluţionate încă 200 de hectare. Toţi cetăţenii comunei au drepturi egale şi trebuie să se bucure de folosirea acestei suprafeţe de pădure. Vom adopta în cadrul Consiliului Local hotărâri în baza cărora cetăţenii din comună să îşi poată aduce material lemnos atât pentru foc, cât şi pentru construcţii. Iar ca să contribuim la păstrarea valorilor tradiţionale, vom veni cu măsuri de sprijin pentru cei care vor construi case, porţi, garduri, specific zonei noastre, prin a le acorda o cantitate mai mare de material lemnos. Deţinem o suprafaţă de 1.414 hectare de păşune comunală, din care peste 1.000 de hectare este eligibilă la subvenţia pe suprafaţă. Această păşune trebuie utilizată de către toţi crescătorii de animale şi mai ales să primească subvenţiile. Este mare păcat că din anul 2013 sunt blocate sumele aferente suprafeţei eligibile la plată, din cauza unor neînţelegeri, dar mai mare păcat este ura şi invidia care s-a născut între cetăţenii comunei noastre din cauza acestor bani. Deţinem un potenţial turistic deosebit, dar ne lipsesc elementele de promovare şi infrastructură. Avem terenuri pe care se pot înfiinţa livezi, culturi alternative, de afine, zmeură, mure, cătină. Noi, primăria şi consiliul local, putem să aducem în comună specialişti în consultanţă pentru cei care doresc să se implice în acest gen de activităţi.
Şi pentru că este sfârşit de an, urez concetăţenilor mei sărbători frumoase şi un an mai bun pentru fiecare dintre noi.
