Vineri s-a înscăunat la Casa Albă cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Numele lui, Donald Trump. Ceea ce ştim pînă acum despre Trump îl putem califica ca un preşedinte atipic. El vine dintr-o zonă – cea a afacerilor – unde nu se face politică dar se vede că nu este străin de această îndeletnicire. Este cel mai bogat din şirul de preşedinţi americani. Dar este şi cel mai legat de Europa: tatăl fiind din Germania, mama scoţiană iar cele două neveste l-au apropiat de Cehia şi Slovenia. Numai că Trump nu s-a arătat sentimental în această direcţie. În campania electorală a fost un perdant al sondajelor. La un moment dat doar un ziar din Las Vegas l-a susţinut. Ne aducem aminte cîtă neîncredere în victorie a semănat în jur Donald Trump. Dar nu au lipsit nici cei care i-au dorit victoria ca şansă a schimbării. Vorbind cu români din America în timpul campaniei electorale îmi spuneau că acordau şanse mari doamnei Clinton. În Europa întrezăreau o şansă actualului învingător doar Vaticanul, premierul Ungariei, apoi conducerea Federaţiei Ruse şi premierul Israelului. Un punct în plus pentru intuiţie care nu va rămîne fără urmări. Trump, spuneam, este un preşedinte atipic. El, un miliardar, a mizat pe clasa mijlocie americană. Care a reacţionat pozitiv. De ieri, 20 ianuarie, a început schimbarea în lume. În bine? În rău? Oricum sub Trump America va cunoaşte o altă cadenţă. Să vedem dacă Trump, şi echipa lui, întruchipează visul american. Am reţinut că noul preşedinte vrea să redea cetăţenilor cea mai de preţ avere pe care o au la îndemînă: munca. Ceea ce îmi doresc şi în ţara în care trăiesc. Munca te scapă de multe necazuri. Îşi mai doreşte o Americă Mare.
Nu ştiu ce purtare va avea Trump prin alte părţi ale lumii, dar pe noi ne interesează cum se va raporta la Europa. Implicit şi la România. Faţă de ţara de origine a tatălui său nu are cele mai generoase păreri. A spus-o clar referindu-se la cancelarul Angela Merkel: „Cred că a făcut o eroare catastrofică. Şi aceea a fost de a prelua toţi aceşti migranţi ilegali”. Are şi soluţii: „Berlinul mai degrabă decît să primească refugiaţi ar fi făcut mai bine să utilizeze zone de excludere aeriană din Siria”. Despre cancelar are păreri bune, deşi nu o cunoaşte, deci nu poate să spună că ar susţine-o la alegerile din toamnă. Un fel de umor american mai puţin uzitat în diplomaţie. Apoi, noul locatar de la Casa Albă este pornit împotriva NATO şi a statelor europene care nu şi-ar plăti securitatea de care beneficiază: „Am spus cu mult timp în urmă că NATO are probleme. În primul rînd că este învechită. Noi trebuie să protejăm aceste ţări, dar multe dintre ele nu plătesc ceea ce ar trebui”. Două rînduri mai jos acelaşi Trump afirmă: „NATO este foarte importantă pentru mine”. Ce să mai credem? Apoi, salută ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Administraţia Trump îşi începe mandatul sub semnul agitaţiei. Cum sînt: presupuse atacuri cibernetice ale Rusiei, ştiri pe dos, dispute pe marginea comisiilor de etică din Congres, soarta reformei asigurată de sănătate. În urma audierilor membrilor noii administraţii s-au decontat păreri într-o dungă cu cele ale preşedintelui. Pe cine să credem: pe domnul preşedinte Trump sau pe membrii administraţiei sale? Am mai reţinut că Trump îşi propune o viziune economică nouă asupra lumii noi. America va fi în competiţie cu Europa în special cu Germania. Aştept reacţia lui Trump faţă de România. Vecinii se laudă cu întîlniri în orizontul apropiat. La înscăunare au fost invitaţi doi demnitari români: Dragnea (care s-a întîlnit cu preşedintele american Trump sub auspicii de protocol încurajator şi cu alţi demnitari din noua Administraţie) şi premierul român Grindeanu. Să vedem ce vor înţelege din investirea lui Trump. Pe mine mă cuprinde o temere istorică difuză. Dacă Trump bate palma cu ruşii ne putem aştepta la surprize. Ieri a avut loc înscăunarea la Casa Albă. Ceremonia de investire, a avut loc aseară în faţa aripii vestice a Capitoliului după care a depus Jurămîntul (ora 19, ora României). A jurat pe două Biblii: cea dăruită de mama şi cea a lui Abraham Lincoln. Eu mă gîndesc la ţara în care trăiesc. Şi o doresc sigură şi din partea Americii.
