Nu trebuie să fim îngrijoraţi defel că preşedintele ţării şi liderul PSD se află la cuţite politice şi se contrează. Cîtă vreme cei de la conducerea de sus se supraveghează reciproc, noi cei de jos putem fi liniştiţi că ţara se află pe o cale bună. Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat că PSD atacă Justiţia şi a sărit în apărarea magistraţilor cu toate forţele sale, chemînd în ajutor şi cetăţenii. Iar Liviu Dragnea este obligat să găsească altă cale (cea parlamentară îi stă la îndemînă) pentru a corecta legile justiţiei.
Nu putem să fim nici de o parte, nici de cealaltă, pentru că ambele tabere au făcut greşeli în aceste zile. Ideal ar fi ca preşedintele să medieze conflictele între puterile statului (în acest caz, puterea judecătorească şi puterea legislativă) şi să garanteze aplicarea corectă a legilor, dar iată că nu se mulţumeşte să ţină dreapta măsură, ci se angajează partinic, plasîndu-se ca lider al opoziţiei politice. Constituţia îi oferă imunitate totală, deci şeful statului nu se teme de nimic, îşi permite să lovească Parlamentul şi Guvernul cu vorbe grele, ca pe nişte duşmani politici veritabili. Mai de folos pentru ţară ar fi ca limbajul preşedintelui să fie politicos. “O gaşcă politică” este expresie peiorativă, insultătoare de-a dreptul pentru un partid înfiinţat legal, care a cîştigat alegerile în mod democratic, ne place sau nu.
Liviu Dragnea şi-a găsit naşul, chiar dacă nu l-a provocat pe preşedinte în nici un fel. De data aceasta, îi dăm dreptate lui Iohannis, Guvernul ar trebui să renunţe la atribuţiile sale legislative, în favoarea celor executive, pe care trebuie să le exercite exemplar, dacă vrem ca în 2017 deficitul să nu crească peste 3% – ar însemna că PSD a dat greş, nu are oameni capabili să guverneze. Nu este de dorit să se întîmple acest lucru, întrucît PSD+ALDE au majoritate de 55% în Parlament şi pot da orice lege, cu respectarea procedurilor regulamentare, una dintre ele fiind transparenţa şi dialogul cu opoziţia şi societatea civilă.
Cea mai gravă problemă este legată de puterea judecătorească, cea care este acuzată public de exces de putere. Preşedintele Iohannis se face însă că nu aude reclamaţiile susţinute de politicienii “penali” împotriva magistraţilor şi manevrează opinia publică după cum îi cade bine, cu toate că demiterea generalului Florian Coldea, adjunctul Serviciului Român de Informaţii, este în realitate efectul unei reclamaţii.
Preşedintele nu ne spune absolut nimic despre reclamaţiile de abuz în serviciu contra procurorilor şi judecătorilor, din 2009 încoace, pentru că au condamnat oameni politici pe nedrept, fără a avea dovezi certe. Vîrful aisbergului se vede de departe, însă efectele noului Cod penal şi Cod de procedură penală sînt cu mult mai grave. Încurajarea delatorilor a adus mare succes sistemului judiciar, au fost condamnaţi sute de politicieni, inclusiv din Maramureş. Este clar că procurori bine plătiţi au primit mînă liberă să-i urmărească pe politicienii susceptibili de corupţie, inclusiv prin intermediul SRI. Iată că am ajuns să reînviem Securitatea, statul (acum zis democratic) a apelat din nou la sistemul de urmărire a telefoanelor private, pentru a-i prinde pe politicieni cu mîţa în sac. Pe unii a reuşit să-i dovedească şi să-i bage în închisoare, dar pe alţii nu a putut decît să-i terorizeze. Teroarea şi frica au fost introduse de Traian Băsescu, prin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, iar Klaus Iohannis continuă să susţină cu tărie Justiţia, cu toate că are obligaţia să garanteze că judecătorii nu fac abuzuri contra libertăţii oamenilor.
Cearta între preşedintele ţării şi preşedinţii Parlamentului nu este rea pentru democraţie, dar realitatea este că aceste Coduri penal şi de procedură penală trebuie modificate, pentru a instaura dreptatea, nu teroarea. E bună şi pîra, dar nu este suficientă pentru a încălca drepturile constituţionale ale cetăţenilor!
