PSD a ajuns cu degetul la fundul sacului bugetar şi caută soluţii pentru echilibrarea veniturilor cu cheltuielile statului. Economie de bani se poate face prin tăierea luxului din instituţiile publice, ceea ce era de aşteptat (să ne gîndim la risipa făcută de fostul viceprim-ministru Gabriel Oprea!), dar probabil că Guvernul şi Parlamentul PSD+ALDE vor căuta să obţină bani şi din privatizarea unor active, vînzarea unor proprietăţi din domeniul privat al statului şi poate că va fi nevoie şi de mărirea redevenţelor pentru exploatarea resurselor minerale. Acestea sînt lucrurile nespuse în campania electorală – politica socială presupune multe riscuri.
Preşedintele Klaus Iohannis a reacţionat din nou ca lider al opoziţiei, sărind în apărarea serviciilor din domeniul securităţii naţionale. Nu a făcut economie de cuvinte dure, scăderea cu 10% a bugetului SRI şi SIE este „nejustificată”, „inoportună”, ”o gravă eroare”, ”un atentat la siguranţa românilor”. Dar prioritatea PSD nu este siguranţa naţională, ci protecţia socială şi asigurarea unui nivel de trai decent pentru cetăţenii României, obligaţie constituţională – ca şi aceea de a asigura siguranţa şi ordinea publică şi de drept – în această ordine.
Bugetul general consolidat pentru 2017 prevede o creştere a cheltuielilor totale de 30 miliarde lei, PSD şi ALDE trebuie să aducă de undeva aceşti bani la buget, aşadar reducerea bugetelor pentru securitatea naţională şi pentru aproape toate domeniile este justificată şi oportună. Nu ştim însă cum va fi anul, dacă industria va exporta suficient de mult, ar trebui ca exporturile să bată în sus cu 10-15%, produsul intern brut să urce cu 5%. E greu de scos un miliard de euro în plus, însă nu imposibil, avînd în vedere că salariul minim este de 1.450 lei pe lună, iar productivitatea muncii ar fi de aşteptat să fie mai bună. Va fi suficient ca oamenii să muncească cu ceva mai eficient, ca productivitatea şi producţia să crească puţin. Prin urmare, Guvernul are de făcut un singur lucru în fiecare zi a acestui an, să sprijine firmele productive în toate felurile posibile. De asemenea, parteneriatul stat – întreprinderi să ducă la asanarea economiei de paraziţi (evazionişti fiscali, mai ales).
Secretul acestei guvernări de stînga, socotită de analiştii economici riscantă, stă în ministrul de finanţe. Ne dorim un ministru cu mîna dreaptă amorţită, cum se spune în glumă, adică să nu semneze nici un fel de cheltuială dacă nu se dovedeşte necesitatea ei. PSD-ul pare hotărît să ţină situaţia în frîu, dar trebuie în acelaşi timp să reziste şi la posibilele cheltuieli neprevăzute, ceea ce poate afecta balanţa bugetară.
Armata ţării va primi 2% din PIB, aşa cum s-a decis prin acordul politic din 2015. Prin urmare aproape jumătate din creşterea economică va fi înghiţită de achiziţionarea de tehnică militară. Cu atît mai mult, ministrul Apărării Naţionale trebuie să aibă pretenţia ca banii să nu fie daţi pe tehnică militară second hand, greu de întreţinut şi depăşită, cum s-a procedat pînă acum.
În sănătate şi învăţămînt, salariaţii au venituri decente, mai urmează ca managerii de spitale şi de case de sănătate să fie strînşi la pungă, ministrul să reprezinte interesul pacientului. Ciubucul din spitale ar trebui să dispară, căci degradează sistemul sanitar.
Bugetul nu poate asigura decît resursele strict necesare pentru funcţionarea instituţiilor, după puterea economică pe care o are ţara în acest moment. Dacă SRI primeşte cu 10% mai puţin, va trebui ca 10% dintre ofiţeri, de preferinţă „acoperiţii” şi „fantomele”, să fie trimişi în economia reală. Nu ne putem permite să avem mai mulţi superspecialişti IT la SRI decît în economie! Situaţia în toate instituţiile de stat trebuie judecată în acelaşi fel, numărul bugetarilor va să scadă, concomitent cu reorganizarea.
PSD-ul a întins coarda, dar deficitul ar putea fi menţinut sub 3% dacă Guvernul şi Parlamentul vor merge pe aceeaşi cale, nu pe linii paralele, cum s-a întîmplat în anul trecut. Este loc de economie, ne gîndim la luxul în care trăiesc şefii.
