Şi de aici, de pe malurile Săsarului, se vede că instituţiile statului încearcă să închege această ţară. Adică să-şi facă simţită prezenţa în societate, să fie purtătoare de interes pentru cetăţeni. Că nu toate reuşesc să fie într-o atitudine nobilă este de fapt tristeţea acestui timp. Când doresc să-mi caut un reazim singur îmi întrept privirea spre Academia Română care în mintea mea intră în rezonanţă cu seriozitatea, sobrietatea chiar cu apărarea unor idei generoase, necesare pentru poporul român. Academia Română, cred eu, este purtătoare de stabilitate şi viziune. Mai zilele trecute am citit un apel al unui grup de academicieni – printre care Nicolae Breban, Ioan Aurel Pop, Dinu C. Giurescu, Eugen Simion, Ionel Haiduc – au transmis o scrisoare deschisă către poporul român, către instituţiile statului român, în care fac apel la patriotism şi pedepsirea agresiunilor la adresa suveranităţii naţionale. Ca instituţie identitară fundamentală, aflată de un secol şi jumătate în serviciul Naţiunii Române, semnatarii apelului – aproape o sută de academicieni – se arată îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultima vreme, de continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României. Se înregistrează multe acţiuni care s-au dovedit exagerate dar şi amăgitoare în numele globalismului şi a corectitudinii politice. În esenţă au un sens precis împotriva statului şi poporului român. Printre cele mai insistente dar şi evidente acţiuni se referă la rescrierea tendenţioasă a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor de bază ale societăţii. Îndoielile din educaţie privind învăţarea istoriei şi a Limbii Române face parte din sabotarea viitorului. Se constată un fenomen extrem de periculos: dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin înstrăinarea prin vânzare a pământului, a resurselor şi subsolului. Ni se livrează argumente învăluitoare de genul: decât să stea nelucrat mai bine îl vindem! Că aşa este în Europa! Minciuni luminoase deoarece sunt state europene care nu-şi vând pământul. Cum este vecina noastră, Ungaria, care în schimb cumpără teren şi păduri în România. Dacă nu le cumpără, le defrişează masiv şi ilegal. Un semnal de alarmă se îndreaptă spre degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar. Excesiva politizare a instituţiilor statului se dovedeşte dăunătoare deoarece asta duce la ocrotirea mediocrităţii. De aici s-a declanşat confuzia valorilor care este una din rănile mari ale societăţii noastre. Nici corupţia nu a fost uitată fiind una dintre cauzele majore ale necazului social şi politic. Semnatarii apelului sunt preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de “regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României. Academicienii fac apel la întregul popor român, la toţi locuitorii acestui pământ, în special intelectualilor, să fie model de înţelepciune şi de patriotism. Oamenii politici să conlucreze cu răspundere şi patriotism pentru binele României. Mai ales că ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, a centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor româneşti. Eveniment pe care poporul român la aşteptat, pentru care a suferit şi a murit. Apelul ne cheamă să ne cinstim eroii, să fim la înălţimea lor, lăsând generaţiilor ce vin o ţară unită, suverană, cu preţuire pentru trecut şi pentru cultura sa. O ţară stăpână pe pământul său, educată şi prosperă, o ţară a Europei Unite dar cu identitate proprie. Aşa să ne judece viitorul!, îşi încheie semnatarii apelul. Am auzit şi voci care nu s-au arătat mulţumite de această atitudine academică. Ori de ce nu a semnat toată Academia. Le socotesc răutăcioase. Academicianul Ioan Aurel Pop, unul dintre iniţiatorii apelului scris într-un text despre identitatea românească: “Secolul trecut de la Marea Unire, este un bun prilej de a-i face şi pe alţii – prieteni, neprieteni sau indiferenţi – să ne vadă, să ne cunoască şi să ne înţeleagă, cu identitatea noastră de români”. Iar noi să ne dăm seama că suntem o realitate în istorie. Cu bune şi cu rele. Dar suntem!
