ÎNTRE SUSPICIUNI REZONABILE ŞI PROBE CERTE

0
468

Cu cîţiva ani în urmă, în plină ofensivă pentru combaterea corupţiei, a jafului banului public, a cinicei pungăşii politice, ni s-a părut că procurorii DNA, încărcaţi cu mii de dosare, sînt nişte adevăraţi eroi.
Nu există încă date certe privind eficienţa rechizitoriilor penale ale slujbaşilor DNA, de la centru şi din teritoriu. Dar, unele dintre acestea au fost – rare, dar există – lipsite de probe certe, superficiale, unii magistraţi returnîndu-le pentru refacere etc.
Ofensiva procurorilor DNA, a şefei instituţiei, Codruţa Kovesi, a suferit, aşadar, pe lîngă unele succese răsunătoare (cazurile Cocoş, Pinalti-Ştefan, Vîntu, Voiculescu, Bica et Comp) şi eşecuri fragile (ex. Olguţa Vasilescu, a femeii care a stat 10 ani după gratii fără a fi vinovată etc.).
Alcătuirea de dosare şi rechizitorii pe SUSPICIUNI REZONABILE şi nu pe PROBE CERTE dovedeşte că ceva – cum ar zice Prinţul din drama lui Shakespeare – este „putred” în legea penală. Cei care au modificat sau au elaborat noile coduri – penal şi de procedură penală – după 1990 şi, mai ales, substanţial în 2014, poartă o mare răspundere pentru introducerea acestei neinspirate instituţii juridice! Procesul penal, de la alcătuirea rechizitoriului pînă la pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile, care să decidă vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, poate dura dureros de mult timp. Nu e de mirare că România este a treia ţară – după Rusia şi Turcia – ca număr de cauze înregistrate la CEDO, care în 2016 au crescut cu 108%, vizînd speţe, între altele, legate de condiţiile de detenţie, repetitive.
Şi Cătălin Cherecheş a anunţat, după ce a fost reţinut preventiv şi închis la Gherla în aprilie 2016, că se va adresa, prin avocaţii săi, la CEDO, invocînd că i se încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, respingerea abuzivă a probelor şi cererilor făcute de apărare, că e reţinut în „condiţii inumane, deşi nu a fost condamnat”, că privarea de libertate are „motive politice”.
Privind în urmă, primarul Băii Mari a fost declarat suspect de DNA în iunie 2013 pentru luare de mită, trafic de influenţă, ambele „în formă continuată”, operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia de primar, favorizarea unor societăţi comerciale la achiziţii publice. În octombrie 2015, procurori ai DNA au dispus continuarea urmăririi penale pentru alte infracţiuni, toate „în formă continuată”.
În 26 aprilie 2016 Cătălin Cherecheş a fost reţinut preventiv, în arest la Gherla. În iunie 2016, el a fost reales primar al municipiului Baia Mare cu 70% (31.000 de voturi, în scădere faţă de 2012 – 44.200 de votanţi) dintre cei prezenţi la urne! Din închisoare, Cătălin Cherecheş a declarat că „indiferent de ce se va întîmpla, cîte presiuni vor exista, NU VOI DEMISIONA, VOI FI PRIMAR… voi lupta indiferent dacă ies astăzi, mîine sau peste 100 de ani!” (Graiul Maramureşului, 10 iunie 2016).
Se va marca în aprilie un an de cînd el este privat de funcţia de primar. Mulţi băimăreni, care l-au votat sau nu, se întreabă: este Cătălin Cherecheş VINOVAT sau NU? Aflat pe rolul Tribunalului Cluj, procesul lui trenează, stîrnind emoţii, suspiciuni, suferinţe. Fireşte, magistraţii nu sînt obligaţi să ţină seama de „dorinţa băimărenilor” şi de „încrederea” acordată în iunie 2016, cînd l-au ales primar „întemniţat”! Judecătorul este suveran în proces, trebuind să chibzuiască fără umbră de patimă, extrem de raţional probele pentru care a fost acuzat de DNA. Apărătorii săi – av. Călin Budişan şi Doina Gherman – l-au recuzat pe judecătorul clujean, bazîndu-se – de reţinut! – tot pe „suspiciuni rezonabile” privind „lipsa imparţialităţii” magistratului.
Iată un „original” paradox judiciar: atît inculpatul, cît şi magistratul se află în dilema hamletiană de „suspiciuni rezonabile”!
Cine va avea dreptate? Pînă la sentinţa definitivă şi irevocabilă va curge multă apă curat-murdară pe Săsar. Cătălin Cherecheş, cum îl ştiu mulţi băimăreni, va lupta, şi a dovedit-o în fapte, din afara arenei administrative şi a fotoliului de primar reales în iunie 2016, dîndu-i interimarului, Marinel Rob, viceprimarilor şi Coaliţiei pentru Baia Mare, cărora le-a spus verde în faţă: „V-aţi bătut joc de munca mea şi de un întreg oraş!”
Pînă una-alta: dura lex, sed lex. Ca şi maxima poetului Ovidiu de la Pontul Euxin: „Finis coronat opus”. Adică „sfîrşitul încununează opera”. Maximă care poate fi folosită şi spre LAUDA, dar şi spre CONDAMNAREA cuiva!

V. SĂLVAN

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.