Bătrâneţea e grea, iar puterea şi sănătatea nu mai sunt în floare ca în tinereţe. Însă bătrâneţea nu poate doborî hărnicia omului de la sat. El se luptă să-şi păstreze itinerariul tinereţii, să facă tot mai mult şi mai mult şi nu se lasă învins de bătrâneţe.
O astfel de femeie este mătuşa Ileana lui Verdeş care şi-a transformat casa într-un muzeu de-a lungul vieţii. Are 67 de ani şi nu are de gând să iasă la pensie prea curând. Zeci de kilograme de lână încă o aşteaptă să le dea culoare în cergi sau covoare, pe care să le alăture colecţiei de aproape 100.
Primii paşi i-a învăţat de la sora mai mare, mătuşa Ioana a Petrii, pentru că a rămas fără mamă când avea doar 9 ani. Tiara nu i-a picat din mână în toţi aceşti ani. Rodul muncii ei se vede astăzi în cele patru camere, care sunt îmbrăcate tradiţional în toată frumuseţea şi autenticitatea lor.
Câte cergi şi covoare, atâtea modele frumoase (unele unice) are mătuşa Ileană, create din propria imaginaţie şi plăcere.
Nu s-a oprit numai la ţesutul cergilor şi covoarelor de lână mătuşa Ileană; a învăţat singură a coase haine ţărăneşti (lecrice, cioarici, pieptare) din pănură tot de ea ţesută. A făcut plapume din vatelină, de data aceasta, cusute cu model. Iar de cămeşi nu mai vorbim. Modele peste modele şi cusute cu harast colorat pe pânză de bumbac care ţine vara de o dulce răcoare…
Casa mătuşii Ileana este un muzeu. Are două ruzi gătate cu cergi care de care mai deosebite, iar pe jos iarăşi cergi de alte modele şi culori. Pe pereţii de lut zugrăviţi cu var şi apoi cu rolă cum se făcea de mult, sunt aşezate blide şi icoane înfăşurate în şterguri brodate. În colţuri sunt vaze cu flori.
Bărbatul ei, Ioan Verdeş avea o mână scumpă. A înfrumuseţat camerele casei cu diferite lucruri din lemn, sculptate în aceeaşi manieră. De la paturi la mese şi scaune lungi (bănci) aşezate lângă sobele de teracotă cu spaţiu special amenajat pentru lemne, la suport pentru vase în bucătărie, dar şi pentru flori. De la maşină de tors şi răsucit, la o poartă de lemn sculptată, aşezată în interior, între două camere (echivalentul boltei de azi). Astăzi, soţul ei nu mai este, dar i-au rămas amintirile şi aceste ornamente cu o valoare foarte mare atât materială, cât şi sprituală.
Mătuşa Ileana lui Verdeş este printre puţinele femei din sat care poate face iţe la tiară. Se spune că trebuie să înveţi a le face cât eşti fată pentru că dacă înveţi şi faci iţe după ce te măriţi, nu poţi muri până nu deznozi o iţă.
Mătuşa Ileană a ţesut haine pentru Sfânta Biserică – covoare în combinaţie de alb, negru şi maro. Cât e curtea de mare, lâna gata toarsă, îndrugată şi spălată, este înşirată pentru a se usca în voie. Foarte frumoasă privelişte se vede din uliţă…Se simte aroma satului!
Măriuţa POP
