“Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului” de Pamfil Bilţiu şi Maria Bilţiu

0
496

Lucrarea “Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului”, apărută la Editura Eurotip (director Pamfil Godja), Baia Mare, 2017, este o contribuţie istoriografică remarcabilă privind arhitectura şi iconografia bisericilor de lemn din Ţara Lăpuşului, veritabile bijuterii artistice, dar şi despre patrimoniul cultural mobil adăpostit (format din icoane, uşi împărăteşti, obiecte de cult), care constituie o formă de exprimare artistică a harului împărtăşit de Divinitate meşterilor populari creatori de frumos.

Prima parte (care conţine cuvântul înainte şi primele două capitole) se prezintă sub forma unei „predoslovii”, prin intermediul căreia autorii doresc să-i familiarizeze pe cititori cu tematica cărţii. Partea a doua (mai exact capitolele III-XXI), este mai consistentă şi atrăgătoare datorită conţinutului imagistic de foarte bună calitate. Ţin să apreciez calitatea fotografiilor realizate de Radu Florin Pop, Ilie Tudorel, Florin Razmos şi Pamfil Bilţiu. Această parte conţine texte de prezentare şi planşe foto color, ce redau arhitectura, programul iconografic şi patrimoniul mobil deţinut de bisericile de lemn din Ţara Lăpuşului.
Lucrarea de faţă aduce plus-valoare în privinţa decriptării picturii parietale, a ornamenticii artistice care „exprimă modul de a gândi, talentul şi gustul artistic al meşterilor”. Bogatul material documentar al cărţii, pe lângă literatura de specialitate consultată, se bazează pe cercetarea de teren desfăşurată în fiecare localitate, depozitară de lăcaşuri de cult, monumente de arhitectură şi artă populară ce reprezintă o inestimabilă zestre culturală şi spirituală a Ţării Lăpuşului.
În capitolul intitulat „Zona etnografică Lăpuş”, sunt prezentate informaţii referitoare la geografia area­lului, principalele ates­tări documentare ale toponimului Lăpuş şi ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor Ţării Lăpuşului: agricultura, lucrul la pădure, vânătoarea, pescuitul, albinăritul, mineritul, cojocăritul şi prelucrarea artistică a lemnului. După cum menţionează autorii, „Meşterii din Lăpuş s-au priceput să dea veşmânt nou şi viaţă lemnului, făcându-l să vorbească artistic prin semne, motive şi compoziţii decorative”.
La începutul capitolului „Trăsăturile caracteristice ale bisericilor de lemn din Ţara Lăpuşului”, sunt abordate câteva aspecte de istorie ecleziastică a zonei, prezentându-se principalele evenimente politice şi religioase care au amprentat configuraţia confesională a satelor ce formează Ţara Lăpuşului. Este semnalat fenomenul „bisericilor călătoare”, practicat în multe regiuni istorice din nord-vestul Transilvaniei (inclusiv în Maramureşul istoric), apărut în zonă în prima jumătate a secolului al XIX-lea din considerente liturgice şi practice, îndeosebi la comunităţile greco-catolice (Libotin, Rogoz, Dobric, Cupşeni, Inău). În continuare, autorii fac o sinteză cu privire la planimetria bisericilor de lemn, prezentând numeroasele particularităţi referitoare la arhitectura şi sistemul constructiv al lăcaşurilor de cult (compartimentate în pronaos, naos şi altar, la care se adaugă turnul-clopotniţă şi pridvorul), dar şi la programul iconografic ce respectă, în linii generale, canoanele şi erminia picturii răsăritene de factură bizantină. Pictura parietală a bisericilor de lemn din Ţara Lăpuşului prezintă o sinteză stilistică, un amestec de elemente din iconografia bizantină, cu elemente de provenienţă apuseană sau inspirate din lumea satului.
Identitatea pictorilor muralişti şi a iconarilor este prezentată în capitolul „Zugravi şi meşteri-constructori ai bisericilor de lemn din Ţara Lăpuşului”. Apar informaţii referitoare la activitatea lui Radu Munteanu (originar din Ţara Lăpuşului, satul Ungureni, activ în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Ţara Lăpuşului, Maramureşul istoric şi pe valea Someşului), Mihail Palcovici (originar din Maramureşul istoric, activ în Lăpuş şi Maramureş la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea), Nicolae Man (originar din Ţara Lăpuşului, satul Poiana Porcului, azi Fântânele, care împreună cu Radu Munteanu au realizat, în 1717, pictura bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Rogoz – monument UNESCO) şi Petre Diacul din Preluca, ce a activat în Ţara Lăpuşului în 1755-1800 – numeroase icoane realizate de acest pictor se păstrează în colecţia Muzeului de Artă din Baia Mare. Alături de aceştia, prin cercetarea amănunţită a picturii parietale din bisericile Ţării Lăpuşului, autorii identifică sau aduc informaţii suplimentare cu privire şi la pictori mai puţin cunoscuţi în literatura de specialitate: Popa Ioan Zugravul, Buda Procopie Zugravul (semnalaţi la Ungureni), Partenie Buda (probabil, originar din Ungureni, ucenic al lui Radu Munteanu), Buda Pricop, Chindriş Ion (din Ungureni), Gheorghe Opriş (din Baia Sprie, care semnează pictura murală a bisericii din Larga).
În următoarele 19 capitole, sunt prezentate 26 de biserici de lemn (vechi şi noi) din Ţara Lăpuşului. În unele sate, există mai multe lăcaşuri de cult: Boiereni, Cupşeni, Dobric, Lăpuş şi Poiana Botizii. Fiecare localitate are un scurt istoric şi este descrisă biserica din perspectivă arhitecturală şi picturală, la care se adaugă inventarul patrimoniului cultural mobil şi planşe color cu elemente de arhitectură, programul iconografic şi bunurile culturale mobile existente.
La final, apreciez şi laud efortul autorilor de a pune între coperţile unui volum tot ce are mai de preţ Ţara Lăpuşului din perspectiva arhitecturii ecleziastice. Lucrarea reprezintă o radiografie a stadiului actual în care se prezintă pictura interioară a bisericilor cercetate, pe alocuri deteriorată, putând constitui un imbold pentru comunităţi şi autorităţi să ia decizii pentru conservare preventivă şi intervenţii de restaurare.
Lecturarea acestei lucrări ne arată cât de frumoase şi valoroase sunt bisericile din Ţara Lăpuşului şi cât de puţin le cunoaştem. În acest sens, eforturile celor doi autori reprezintă un îndemn de a trece pragul acestor lăcaşuri de cult, pentru a lua contact cu “arta” rostirii în lemn şi „teologia” picturii murale pe care acestea le păstrează.
Dr. Marius Câmpeanu, Muzeul de Istorie şi Arheologie din Baia Mare

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.