“Viaţa în Hristos e o provocare fără sfârşit”. De fapt, “Viaţa în Hristos e tot ceea ce trăim”, spune preotul Constantin Necula. “Apostolul copiilor şi al tinerilor”, preotul Constantin Necula, din Sibiu, s-a aflat timp de trei zile în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, vorbindu-le celor dornici să descopere bucuria şi viaţa în Hristos despre toate aceste lucruri. Un discurs spontan, un ton vesel, cu anumite “substraturi” pentru “cei care au urechi de auzit”, preotul Constantin Necula a atras mulţime de persoane de toate vârstele la conferinţele sale duhovniceşti. Catedrala Episcopală “Sfânta Treime” din Baia Mare s-a dovedit a fi şi ea neîncăpătoare în seara zilei de 10 decembrie, atunci când părintele Constantin Necula a vorbit despre “Viaţa în Hristos”. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia “Maramureş pentru Viaţă şi Familie”, în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, Asociaţia Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi şi cele trei protopopiate. Moderatorul discuţiilor a fost preotul Florin Stan. La eveniment a fost prezentă şi Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei “Studenţi pentru Viaţă”.
“Nu suntem o biserică de tăntălăi”
“Am ales ca temă Viaţa în Hristos şi din dorinţa de a aborda un subiect larg. De fapt, Viaţa în Hristos e tot ceea ce trăim. Tot omul ce este botezat trăieşte Viaţa în Hristos. Chiar când vrea să uite de botez, când alungă botezul din conştiinţa sa, trăieşte tot viaţa în Hristos. Aţi văzut ce supăraţi au fost la televizor că botezăm copii. Mai e puţin să ne zică: botezul excesiv dăunează grav secularizării. Vreau să priviţi Viaţa în Hristos nu ca pe o carte pe care o citim şi o cităm des. Viaţa în Hristos nu este să rămâi lipit de cifrologie, de magia cărţilor duhovniceşti, ci înseamnă că hrănindu-te din rădăcina care este Evanghelia să creşti în seva aceasta care este tradiţia dumnezeieştii bisericii şi apoi te împlineşti prin înflorirea din împărăţia lui Dumnezeu. Nu suntem o biserică de tăntălăi şi trebuie să demonstrăm asta. Trebuie să explicăm oamenilor că ceea ce trăim noi este departe de ceea ce zic ei că trăim noi. Unii spun că în Biserică propovăduim frica. Pe «platourile de filmare» ale lui Iisus Hristos este: «Pace tuturor», «Iubiţi-vă unii pe alţii», arătând prin aceasta cât de departe suntem de ceea ce ne mărturiseşte Biserica. Ca să ne putem înţelege ar trebui să fim mai atenţi, mai smeriţi şi mai cucernici în tot ceea ce facem”, a punctat preotul Constantin Necula.
A fi cu Hristos nu înseamnă a urî şi a fi certat cu ceilalţi
Preotul sibian a mai subliniat că a trăi în Hristos nu înseamnă a te ghida după o ideologie, ci a trăi într-un mod viu tot ceea ce te învaţă Mântuitorul, adică să ierţi, să iubeşti. Părintele Constantin Necula a mai arătat că un creştin nu poate să fie “în două luntre”, ci el trebuie să aleagă. Iar dacă e de partea lui Hristos, atunci izvorul vieţii este Iertarea. “Suntem o Mară şi o Iză care curg tot timpul de dragul împărtăşirii cu Hristos, de dragul trăirii lui Hristos, că suntem într-o dinamică permanentă a întâlnirii, a apropierii, atingerii şi iubirii lui Hristos. Ştim foarte bine că suntem păcătoşi, slavă Domnului. Aşa păcătoşi, neisprăviţi cum suntem, nădăjduim, credem în continuare şi îl iubim pe Dumnezeu în continuare inclusiv în aproapele nostru care miroase urât, care nu are bani, care simte că i se cuvine totul fără să facă nimic pentru a i se cuveni măcar pâinea cea de toate zilele. Aceasta este taina vieţii în Hristos, a sta lipit de Hristos nu ca de o utopie, ca de o ideologie. Când te întreabă cineva: crezi? Spui: e posibil sau aveţi curaj: sigur, cred, doar mă duc la biserică, dau cu subsemnatul că am intrat şi am ieşit. E clar că Hristos nu are sistemul de pontaj al fabricilor de altădată. Are un alt sistem de a ponta oamenii. Credinţa noastră este pontată cu nădejdea noastră şi e trăită în dragostea noastră. E important să înţelegeţi că nimic din ceea ce constituie viaţa noastră în Hristos nu este în clipa aceasta şi peste o secundă nu-i. Nu merge să spui că îl iubeşti pe Hristos, dar când mergi la restaurant îl priveşti de sus pe cel care te serveşte şi totdeauna îl priveşti cu aroganţă în ceea ce face. Nu se poate să fii certat cu vecinii, îmi pare rău, împăcaţi-vă cu ei sau măcar încercaţi, iar dacă nu vă iese…blocaţi-le liftul”, a adăugat preotul.
“Viaţa în Hristos, o provocare fără sfârşit”
Pe de altă parte, părintele Constantin Necula a mai spus că multe lucruri considerate cândva fireşti sunt acum anormale, pentru că nefirescul a acaparat societatea. Am ajuns să strigăm împotriva construcţiilor de biserici, fără să conştientizăm că aceste spaţii ne amintesc cine suntem şi că altădată bătrânii noştri priveau cu multă sfială şi evlavie intrarea în sacralitatea bisericii. “Ştiţi cine strigă împotriva construcţiilor de biserici? Cei care au dărâmat ţara. Cei care nu au construit în viaţa lor nimic. Hristos umple totul de lumină, el nu minte, nu trădează, nu iese din fidela lui mărturie că e venit pentru toţi în numele unui tot care se cheamă Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea spuneau bătrânii când ajungeau în biserică. În biserica Slavei Tale intrând în cer îmi pare a sta. Intrăm în cer şi rămânem acolo dacă suntem oamenii lui Dumnezeu. În trecut, bătrânii ziceau psalmul 50 când se spălau pe faţă şi îşi luau haine curate în fiecare zi ca să nu supere lumina ce venea de Sus de la Dumnezeu. De aceea dădeau vacile 40 de litri de lapte pe zi, nu ca acum când ne chinuim să cumpărăm câte un litru de lapte cu multă apă în el. E important când se construiesc astfel de locuri cum e această catedrală, cum e catedrala de la Bucureşti să înţelegem că ele încearcă să ne aducă aminte ai cui suntem. În harul acesta ceresc al Bethleemului din Baia Mare e cert că nu veniţi să-i vedeţi pe păstori, nici pe magi, îndrăznesc să spun că nici animalele din jurul ieslei nu vă pasionează, ci veniţi la Hristos, bebeluşul ăsta celebru care ne seduce pe toţi an de an, smiorcăitul care de fiecare dată căscând ne câştigă inimile pentru că an de an ca oameni ai bisericii, în ritmul Bisericii plecăm de la Bethleem şi urcăm pe Golgota de la bebeluşia lui Hristos până la maturitatea Învierii Lui. Biserica nu vă propune un Hristos slab, prăpădit, contorsionat de suferinţă, ci un Hristos transfigurat de lumină, un Hristos care născându-se în Bethleem devine El Însuşi pâine pentru fiecare casă, fie pâinea de toate zilele pentru cei care nu aveţi pâine, fie pâinea cea spre o fiinţă, celor care căutaţi mai sus undeva de nivelul mesei. De aceea viaţa în Hristos e o provocare fără sfârşit”, a afirmat preotul sibian. În plus, “a te mântui nu înseamnă a înţepeni în starea de proiect. De mâine mă apuc de postit, de mâine mă apuc de rugat, de mâine nu mai înjur, nu mai beau. Proiectul lui Hristos admite doar azi. Azi este începutul Mânturirii, azi Fecioara pe Cel mai presus de fire naşte. Astăzi, astăzi…”
