Percepţia publică despre protocolul dintre Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este negativă, dar să analizăm situaţia şi să vedem ce se întîmplă în spatele acestor documente secrete de cooperare între magistraţi şi ofiţerii de informaţii. Semnatarii încearcă să salveze onoarea sistemului judiciar compromis prin relaţia toxică, parţial desecretizată, de renunţare la independenţa constituţională. Credibilitatea justiţiei este afectată, SRI a devenit o supraputere şi a anulat statul de drept şi separarea puterilor judecătorească, legislativă şi executivă. Parlamentul trebuie să reinstituie aceste valori democratice liberale, peste capul oricui. Doar aşa ne vom recîştiga încrederea în democraţie.
Ideea luptei anticorupţie prin spionarea politicienilor şi afaceriştilor, pe motivul siguranţei naţionale, i-a aparţinut fostului preşedinte Traian Băsescu şi nu este dezavuată de actualul preşedinte, Klaus Iohannis. Protocoalele de tip poliţie politică încheiate la vîrful sistemului de justiţie au compromis activitatea miilor de judecători şi procurori care, în aceşti ultimi 15 ani negri, au instrumentat zeci de mii de dosare influenţate de probe obţinute prin interceptări ilegale. Efectele încă nu pot fi cuantificate, doi români dintr-o mie au fost supravegheaţi abuziv de SRI, 26.000 în total au fost ascultaţi zi şi noapte, un exces de zel lipsit de orice logică, scopul unic fiind instaurarea terorii de tip securist, ceea ce s-a reuşit. Instituţia menită să garanteze independenţa justiţiei în democraţie, CSM-ul, şi-a ratat misiunea timp de 15 ani, ceea ce arată derapajul întregii societăţi spre o justiţie militarizată, supusă serviciului de informaţii. CSM analiza împreună cu SRI proiectele de acte normative şi întocmea planuri comune de acţiune. Judecătorii au fost în acest fel forţaţi să fie informatori şi agenţi secreţi plasaţi în reţeaua judiciară. Scopul principal al acestei colaborări era supravegherea activităţilor guvernamentale, politice, economice, administrative, totul, iar informaţiile colectate să fie folosite în justiţie ca probe. Convorbirile telefonice au fost înregistrate de SRI cu ajutorul indirect al firmelor de telefonie mobilă, protocoalele cu acestea încă n-au fost descoperite, semn că autorităţile nu consideră că viaţa privată este o valoare a omului modern.
Justiţia (susţinută de spioni) a devenit cea mai mare forţă în stat, deasupra puterii executive şi legislative, pe care le-a abuzat, instaurînd legea cu arma fricii, nu cu tăria probei. Acţiunile sub acoperire au influenţat viaţa socială internă, a apărut teama de noua „Securitate”. Statul a alocat sume importante pentru acest scop (însă nepublice), nejustificate de rezultate. Dreptatea socială a fost încălcată atît de mult, încît toată lumea înregistrează pe toată lumea, suspiciunea se întinde ca rîia, oamenii nu mai au încredere unii în alţii, climatul intern este tensionat, trebuie să fii atent ce vorbeşti la telefon, ce scrii pe e-mail, cu gîndul că cei care te supraveghează au planuri obscure de valorificare a informaţiilor.
Cea mai afectată de protocoalele secrete este separaţia puterilor în stat, căci puterea judecătorească nu mai este independentă, ci a devenit o ramură a SRI. Acest lucru nu se întîmplă în statele occidentale sau poate nu ştim noi amănunte din CIA, MI-5 sau Mossad, servicii cu care SRI colaborează. Prin metodele abuzive de colectare a informaţiilor, viaţa oamenilor deveniţi ţintă este întoarsă pe dos, iar statul cheltuie bani publici cu duiumul pentru a face dreptate prin nedreptate, ceea ce nu putem permite.
Protocoalele secrete au favorizat concentrarea puterii în mîinile serviciilor de informaţii, administrarea legii devenind dependentă de acestea, nu de Parchet, Poliţie, Judecătorie CSM, ANAF, CSM… Aceste protocoale au produs efecte timp de 15 ani, ce trebuie măsurate și cunoscute, iar cei care le-au semnat să ajungă să răspundă de faptele lor. Parlamentul are posibilitatea să readucă justiţia pe calea independenţei, iar serviciile de informaţii să se retragă la misiunea lor constituţională. Justiţia n-are nevoie de ochi!
