Din nou Viktor Orban, premierul Ungariei se împiedică de istorie. Inclusiv de istoria României. Cît timp a fost în campanie electorală, mi-am zis că excesele naţionaliste cu referire la Transilvania fac parte din compromisul electoral. După cum ştim, Victor Orban a cîştigat fără probleme un nou mandat în fruntea Ungariei. S-a văzut că programul lui a spulberat orice rival pe plan politic, în ţara sa. Cu doar cîteva zile înaintea alegerilor din aprilie, Orban l-a primit la Budapesta pe omologul său polonez Mateusz Morawiecki. Cu acest prilej i-a arătat invitatului său o hartă cu Ungaria Mare în care era inclusă şi Transilvania. Viktor Orban a postat imaginea pe pagina personală de facebook, fără nici un alt comentariu. Fotografia a provocat controverse în spaţiul virtual. Mulţi români au sesizat faptul că Transilvania apărea ca parte a Ungariei pe harta lui Orban. Nu mai este secret planul premierului de reîntregirea naţiunii maghiare din întreaga regiune. Statul maghiar se pregăteşte să întîmpine anul 2020, anul în care se comemorează centenarul Tratatului de la Trianon cu investiţii uriaşe în comunităţile maghiare din afara graniţelor. Guvernul de la Budapesta investeşte în educaţie, în cultura şi economia comunităţilor maghiare din România, Serbia, Ucraina şi Slovacia. Este un proces accelerat de acordare a cetăţeniei maghiare. Este neclar ce-i explică Orban premierului polonez în timp ce îi arată harta. Am mai spus-o şi o repet: mişcarea graniţelor nu se poate întîmpla în asemenea conjunctură europeană. Cel puţin aşa cred. De unde să vină o înţelegere secretă, gen cea sovieto-germană, pentru ca Ungaria să dobîndească teritorii? Şi atunci de ce strecoară premierul maghiar porţii de nelinişte şi ură în zonă. O soluţie ar fi: să nu-l luăm în seamă. Să-şi răcească gura degeaba.
Dar atunci unde este demnitatea naţională? Vrea Orban să se închipuie un lider regional pe seama sfidării sentimentelor noastre româneşti? Apoi să nu uităm că purtăm cu noi o simbolistică a Centenarului. Care este sfidată de liderii maghiari. Nu confund obsesia unor lideri cu sentimentele poporului ungar. Relaţiile economice, culturale nu trebuie să fie afectate. Nu privesc lucrurile sub semn naţionalist. Dar nu pot să accept ca românii să guverneze în genunchi în faţa lui Orban. Mă întreb dacă avem un ministru de externe? Chiar un preşedinte de ţară. Liderul Liviu Dragnea, sau vreun alt lider din coaliţie din România preferă tăcerea. Noi nu am reacţionat la harta lui Orban. Liderul maghiar se foloseşte de o simbolistică diplomatică nepotrivită pentru un vecin. Mai ales că se consideră prieten cu Dragnea. Ori numai Dragnea cu Orban. Aşa ceva între prieteni nu se face. Ne mai amintim de acel episod cînd Vladimir Putin i-a dat cadou preşedintelui moldovean Igor Dodon o hartă a Moldovei Mari. Şi atunci am tăcut în Carpaţi. Nu sugerez ruperea relaţiilor economice, a celor de frontieră dar o atitudine românească mă aşteptam să apară. Cred că există şi legi ale demnităţii diplomatice. Ungurii – lideri de-ai lor – ridică probleme cu vecinii. Premierul polonez parcă a jucat rolul unui ignorant. Dar nu-mi vine a crede. Se zice că ungurii ar avea o alianţă cu polonezii nutrind mitul celor două imperii. Mai culeg o informaţie de la un istoric. La Institutul Maghiar din Bucureşti (strada Orlando) pe duşumea este harta Ungariei Mari. Orban crede că partenerul lui strategic cu capitala la Bucureşti nu este o ţară, ci un teritoriu. Şi scrie România cu literă mică. Nici nu reacţionăm. Cu calm, fermitate şi diplomaţie trebuie cerute explicaţii. Aud că se pregăteşte o nouă dezbatere europeană, despre petrolul şi gazele din Marea Neagră, de la care România va lipsi. Cît de încurcate şi delicate ar fi iţele diplomaţiei, utopica hartă a lui Orban cere lămuriri. Evident, diplomatice. Un înalt oficial polonez a spus că realegerea lui Orban „este o confirmare a politicii de emancipare a Europei Centrale”. Treziţi-vă! Sînt şi eu blestemat să cred în această ţară!
