Statutul Preşedintelui şi Constituţia

Trebuie redefinit de o Constituţie revizuită şi alegerea lui regîndită. Actuala variantă a fost un eşec, ce nu a oferit societăţii rezultatele aşteptate. Constituţia nu este capabilă să stopeze conflictele dintre instituţiile statului, nici criza politică, preluată, la pachet, de Iohannis, de la preşedintele Băsescu. De atunci, opinia publică, fără voie, asistă la un tărăboi politic grotesc şi suportă aşa-numitul stres politic. Care în mentalul oamenilor generează stări de disconfort şi nervozitate. Pe artizanii Constituţiei degeaba îi învinovăţim. În urmă cu aproape trei decenii, nimeni nu putea anticipa evoluţia societăţii, aflată într-o democraţie vulnerabilă, pe muchie de cuţit. Constituţia a fost creată pentru o democraţie ideală, utopică şi perfectă, nu perfectibilă. Care nu există nici în S.U.A., simbolul democraţiei pămîntene. Nimeni nu s-a gîndit la vremea cînd şeful statului şi premierul, în spaţiul public, s-ar putea să vorbească limbi diferite. Vremea a venit odată cu Băsescu, încă din primul lui mandat ca Preşedinte. Cu instituţiile statului, în privinţa democraţiei, Constituţia exagerează. Pentru aceeaşi problemă, oferă atribuţii şi responsabilităţi mai multor instituţii. În criză de soluţii, responsabilităţile sînt pasate de la una la alta, lucrurile tergiversează sau problema rămîne nerezolvată. Povestea nou-născutului, înconjurat de mulţimea moaşelor a rămas cu buricul netăiat, semn că din administraţie şi politică nu a dispărut. Din urna anomaliilor mă opresc la una recentă şi supermediatizată. La un moment dat, am crezut că România nu mai are instituţii şi este condusă de SRI şi DNA. Obsedat de o întrebare, am crezut că vorbesc de unul singur. Oare pe Codruţa şeful statului cînd o va … revoca din funcţie? Pînă ce Iohannis, în final, a luat decizia, în problemă au fost implicate încă patru instituţii: CCR, CSM, comisiile juridice din Parlament şi Ministerul Public.
Nu înţeleg ce treabă are Preşedintele cu numirea şi revocarea magistraţilor, cînd sistemul juridic dispune de suficiente instituţii, care se calcă pe bătături. Constituţia abundă în termeni interpretabili, ce lasă loc speculaţiilor, generează conflicte şi acuzaţii. Noţiuni precum: aviz consultativ, consultări, desemnează, numeşte, suspendare, demisie, demitere sînt înţelese diferit. Motiv ca puterea să spună că Iohannis procedează ca Băsescu, încalcă Constituţia şi îşi depăşeşte atribuţiile. La colţ de drum, opoziţia şi mişcările de protest spun exact pe dos şi acuză puterea de minciună. Cine are dreptate nu se ştie. În relaţia Preşedintelui cu Parlamentul, Constituţia nu clarifică ce fel de republică este România. Iar să vorbim despre felul în care foştii preşedinţi şi-au exercitat funcţia de mediatori ar fi pierdere de vreme. În ideea că alesul trebuie să fie preşedintele tuturor românilor, Constituţia ne lămureşte raporturile acestuia cu poporul. Cetăţenii la urne oferă votul candidatului preferat, în baza promisiunilor făcute de acesta în campania electorală. Pe candidaţi, electoratul îi obligă să facă promisiuni concrete, care vizează economia, sănătatea, educaţia, corupţia, pensii, salarii, locuri de muncă. Candidatul care în campanie ar promite că dacă va ajunge preşedinte va dormi cu Constituţia sub pernă, şi-ar bate gura de pomană. În speranţa că vor aduna voturi şi vor cîştiga alegerile, candidaţii fac promisiuni ce intră în competenţele Guvernului, nu ale Preşedintelui. Context în care electoratul şi prezidenţiabilii se joacă de-a baba-oarba sau alba-neagra. Deşi românilor toţi preşedinţii le-au dat ţepe, cel puţin Băsescu, de la bun început, a spus că vrea să fie Preşedinte jucător. Din nefericire, în loc să joace corect, mai mult a faultat. În campania electorală nu ştiu ce ar putea să le spună Iohannis românilor. Eventual că s-a certat cu Ponta, Tăriceanu, Dragnea şi a apărat Justiţia de hoţii din PSD. Ar vorbi de funie în casele spînzuratului (ale lui) dobîndite pe vremea cînd a fost primar la Sibiu. Dacă din cauza Constituţiei nu poate satisface dorinţele cetăţenilor, la ce mai este bun Preşedintele? Soluţii sînt două, dar trebuie curaj, voinţă şi decizie politică. Optez pentru reducerea la minimum a prerogativelor prevăzute de Constituţie şi alegerea Preşedintelui de Parlament. Cu ocazia alegerilor, varianta ar spune adio referendumului, timpului şi banilor pierduţi. Dacă Preşedintele va face prostii, cu el Parlamentul nu are decît să se spele pe cap. Situaţie în care Constituţia va trebui revizuită prin părţile esenţiale. Dacă se doreşte respectarea tradiţiilor, în sensul că românii în istoria lor de la Cuza încoace şi-au pus speranţele în şeful statului, Preşedintele poate fi dat pe mîna poporului. Însă pentru a-i rezolva problemele, are nevoie de atribuţii sporite, consemnate în Constituţie. Varianta funcţionează cu succes în alte state. Cui îi este frică de dictatură ştie ce păţesc dictatorii. O fi ea democraţie, dar nici cu jumătăţi de măsură nu mai poate merge!
Prof. Vasile ILUŢ