Scrisoare deschisă către parlamentarii maramureşeni
Pe agenda de lucru a Senatului României, din această sesiune parlamentară, figurează Proiectul de lege privind declararea părintelui dr. VASILE LUCACIU ca EROU AL NAŢIUNII ROMÂNE.
Suntem convinşi că viaţa şi activitatea părintelui vicar p.m. greco-catolic dr. Vasile Lucaciu este cunoscută, dar dorim să facem câteva precizări referitoare la motivele pentru care proiectul de lege trebuie aprobat.
Întreaga activitate desfăşurată de părintele dr. Vasile Lucaciu a avut drept scop apărarea drepturilor şi libertăţile individuale şi colective ale tuturor românilor, iar crezul său l-a mărturisit prin închinarea ctitoriei sale, Biserica din Şişeşti, marelui ideal de unire a tuturor românilor, mărturisire ce stă scrisă pe plăcuţa votivă fixată pe fontispiciul acestei biserici, deasupra uşii de intrare.
La 27 august 1890 (stil vechi), la 5 ani de la sosirea sa ca paroh la Şişeşti, dr. Vasile Lucaciu a organizat „sărbătoarea de dedicaţiune a Bisericei” şi nu sfinţirea ei, cu toate că era terminată construcţia. Întreaga solemnitate a fost „o frumoasă sărbătoare religioasă şi naţională româneasă” atunci când asuprirea neamului era mai cruntă. Iată „dedicaţiunea”: ,,Întru mărirea lui Dumnezeu (Ad Majorem Dei Gloriam), s-a construit cu legământul (prin vot, ex. Voto, prin făgăduinţa) senatului şi poporului din Şişeşti, pentru Sfânta Unire a Tuturor Românilor (Pro S. Unione Omnium Romanorum), anul Domnului 1890”. Dezvelirea plăcii votive a fost un moment încărcat de simbolistică românească. „În mijlocul peristiliului, până sub tabla votivă s-au pus o ridicătură de lemn, pe care au fost postaţi şase flăcăi din Şişeşti, trei de o lature, trei de alta, ca ei să încununeze tabla comemorativă. Arhitectul edificiului, iubitul nostru meşter Manole, M(ult). O(noratului). D(omn). Alexiu Berinde, parohul locului, curatorii, petrarii, cioplitorii câte unu-doi din feliul de lucru, ce se face la această biserică, s-au postat în grupuri pe paţa Bisericei, iar pe margini stătea imensa mulţime de popor. …un fotograf artist au eternizat momentul acesta, luând două tipuri (fotografii n.n.) din această grupă sărbătorească”. Cu această ocazie, părintele Vasile, în faţa celor prezenţi, dar şi pentru urmaşii lor, îşi mărturiseşte crezul: „Şi zidirea aceasta nu este o simplă clădire de piatră, ci este întruparea unei idei, a unui ideal, carele pe cerul vieţii mele străluceşte ca un soare, luminînd cu razele sale trecutul, presintele şi viitorul neamului meu iubit. Ce ne-au lăsat istoria, ce ne-au transmis părinţii noştri, ce-au cîntat poeţii, ce doreşte tot sufletul de român: măreaţa, fericitoarea, sfînta Unire a tuturor Românilor am vrut eu şi cu mine poporul meu să fie simbolizată în această măreaţă Biserică. Unire în cugete, unire în simţiri, unire în religiune! Această idee este gravată pe tabla de marmoră, pre care acum o dezvelim, ca să vestească generaţiilor prezente şi viitoare, ce are să spereze românul, la ce trebuie să năzuiască, care este culmea aspiraţiunilor sale pe acest pământ”. La acest moment cu adevărat revoluţionar, patriotic şi naţional, părintele Vasile a mai spus: „Prin ridicarea acestei biserici, se începe lupta românilor din Ungaria pentru dezrobirea lor şi unirea cu patria mamă”.
Dr. Vasile Lucaciu a fost partizan al „activismului” politic şi reuşeşte să intre în Parlamentul de la Budapesta în anul 1907, ca deputat de Beiuş. Încearcă să unifice vocea românilor din Parlamentul budapestan, formând Clubul Parlamentar Român. În intervenţiile sale din Parlament, aducând argumente pertinente, combate iniţiativele legislative care aduc atingere naţionalităţilor atât pe tărâm politic, cât şi social. Cu toate acestea, avea să recunoască mai târziu: „Am tot bătut la uşa parlamentului din Budapesta, am reclamat în contra abuzurilor, a nedreptăţilor, a prigonirilor tiranice. Toate în zadar: toaca la urechea surdului”. Stăruie pentru punerea în legalitate a PNR, ca forţă politică a naţiunii române. Opiniile sale sunt bine exprimate în diverse articole din presa vremii. Pentru un articol publicat în ziarul „Lupta” din Budapesta în şedinţa din 12 octombrie 1909, Parlamentul ia în discuţie şi aprobă ridicarea imunităţii parlamentare şi cercetarea deputatului Vasile Lucaciu, pentru „delict de presă”.
După începerea Primului Război Mondial, urmărit de autorităţile maghiare, se refugiază în regatul România unde devine „Port drapel” al Revoluţiei de eliberare naţională a Transilvaniei militând pentru intrarea României în război. În Ungaria, se intentează procese la toţi cei ce fug din ţară, fiind condamnaţi în contumacie. Vasile Lucaciu este condamnat la moarte în anul 1915. Ajuns în România, părintele Vasile Lucaciu devine preşedintele Ligii Culturale care îşi schimbă nu numai denumirea în „Liga pentru unitatea culturală şi politică a tuturor românilor”, ci şi modul de acţiune. Liga organizează conferinţe în toate marile oraşe ale ţării. În luna decembrie 1915, se găseşte la Galaţi. La 2 decembrie 1915, în „foaia „Vrem Ardealul”, cheamă la luptă pentru unirea Ardealului cu România prin „Apelul părintelui Vasile Lucaciu”. Era în perioada premergătoare alegerilor. Este ales deputat de Galaţi în Parlamentul României în urma alegerilor din 22 decembrie 1915. La Bucureşti, Galaţi sau în alte mari oraşe din regatul român, unde Liga a organizat manifestări naţionale, dar şi la bisericile ortodoxe din regat, la care coslujea părintele Vasile Lucaciu, se înmâna credincioşilor o carte poştală cu imaginea României Întregite.
Vasile Lucaciu „este iniţiatorul întrunirii din 7/20 ianuarie 1917 de la Iaşi, când se constituie, sub preşedenţia sa, Comitetul naţional al românilor emigranţi din Austro-Ungaria… care va semna, declaraţia de război împotriva Austro-Ungariei pentru dezrobirea Transilvaniei” şi Bucovinei.
La 28 iulie 1911, participă la Congresul internaţional al raselor ţinut la Londra. Vasile Lucaciu susţine tema: Rolul naţiunii române şi Orientul Europei, spunînd printre altele: „naţiunea română este o santinelă neadormită de cultură şi de civilizaţiune naţională în Orientul Europei”.
În America. În aprilie 1917, o delegaţie compusă din preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, preotul ortodox Ioan Moţa din Orăştie şi căpitanul Vasile Stoica este trimisă în misiune oficială în S:U:A. La 2 iulie 1917, delegaţia română a fost primită la Casa Albă, de către secretarul de stat Robert Lansing, căruia i-au înmânat documentul oficial în care erau cuprinse doleanţele României.
În Franţa. Sub preşedenţia lui Take Ionescu se definitivează constituirea la Paris, la 3 octombrie 1918, a Consiliului Naţional al Unităţii Tuturor Românilor, un guvern român în exil. Vasile Lucaciu este ales ca vicepreşedinte. Guvernele Antantei au recunoscut acest Consiliu, ca exponent al poporului român, având în vedere că România a fost obligată să încheie pacea nedreaptă de la Buftea-Bucureşti, iar în Italia o delegaţie de români, din care face parte şi Vasile Lucaciu, este primită de preşedintele Consiliului de Miniştri, Orlando. Vasile Lucaciu are o însemnată contribuţie la formarea companiilor româneşti din Italia constituite din voluntari din rândul prizonierilor români ardeleni ce au făcut parte din armata austro-ungară, sfinţîndu-le steagurile de luptă sub culorile tricolorului românesc
La alegerile parlamentare pentru România Întregită, din 2-4 noiembrie 1919, este ales ca deputat în cercul electoral Baia Mare.
Vasile Lucaciu a fost un vizionar. În 1890, avea conturată ideea unirii românilor într-un singur stat. Ideea de „stat naţional maghiar” pe teritoriul administrat atunci de guvernul de la Budapesta era pentru Vasile Lucaciu o utopie. „Statul acesta nu o să fie naţional maghiar”. Puţini au fost cei care au crezut în izbânda eliberării Transilvaniei!
Stimaţi parlamentari maramureşeni, aveţi datoria, ca reprezentanţi ai alegătorilor în forul legislativ al ţării, să exprimaţi, printr-un vot „Pentru”, dorinţa lor. Sunteţi datori să susţineţi iniţiativa colegilor dumneavoastră din judeţele Satu Mare şi Cluj şi să prezentaţi parlamentarilor din alte judeţe, care nu cunosc viaţa şi activitatea lui Vasile Lucaciu, motivele pentru care, în Cameră, Proiectul trebuie aprobat.
Glorie eternă „Leului de la Şişeşti”!
Gavril BABICIU
