“Am fost educată să ofer respect celor din jur” (Renata Mihaly)

Renata Mihaly, o tânără de etnie rromă, este o exponentă valoroasă a acestei comunităţi din Baia Mare, evidenţiindu-se, în ultimii ani, atât în peisajul local, cât şi pe plan naţional datorită talentului său artistic. Elevă a Colegiului de Arte din Baia Mare, tânăra şi-a şlefuit aptitudinile studiind artele plastice astfel că, în timp, nu doar că a performat câştigând competiţii şcolare, ci a bifat şi colaborări cu vedete cunoscute din România. Pasiunea pentru frumos a Renatei a sporit, totodată, datorită oportunităţilor ivite în domeniul modellingului, tânăra participând la nenumărate prezentări de modă şi shooting-uri foto. Mai mult, este autoarea ilustraţiilor unei cărţi dedicate copiilor. În timpul liber, este ursitoare de botez făcând parte dintr-un grup de fete a căror spectacol dedicat nou-născuţilor este, în prezent, la mare căutare.

• la Şcoala de modelling a lui Lorand Coza

Reporter: Eşti elevă în clasa a XII-a, la Colegiul de Arte din Baia Mare, secţia Textile – Design vestimentar. Ce te-a determinat să alegi această specializare?
Renata MIHALY: Acest colegiu este o a doua casă pentru mine deoarece mă aflu aici din clasa I. În primii patru ani, am studiat pianul, iar din gimnaziu am ales să studiez arta plastică. De mică, am fost pasionată de tot ce ţine de artă, participând mereu la concursuri care ţin de arta plastică. Astfel, am câştigat aproape toate concursurile de desen/pictură. Pe parcurs, am ales să studiez tot ce ţine de această ramură a artei, respectiv designul vestimentar deoarece m-au inspirat şi m-au atras creaţiile marilor designeri vestimentari şi frumosul ce poate fi numit artă.
R.: Pasiunea ta pentru modă s-a concretizat, în urmă cu câţiva ani, în parcurgerea cursurilor Şcolii de modelling a designerului vestimentar Lorand Coza. Ce au presupus aceste cursuri?
R.M.: Da, la vârsta de 13 ani, am participat la cursurile Şcolii de modelling a designerului vestimentar Lorand Coza. De atunci, au început marile schimbări pentru mine: mi-am dezvoltat încrederea în mine, am văzut că sunt acceptată şi m-am integrat frumos, chiar dacă sunt de etnie rromă. La această şcoală mi-a plăcut şi am admirat mereu interesul fiecărui profesor faţă de elevi, în mod special, fiecare curs în parte, începând de la bune maniere, comunicare, marketing, defilare, istoria artei, fotografia şi cele mai inedite shooting-uri foto, dar şi cursul de interculturalitate, unde toţi cursanţii au fost încurajaţi să respecte omul, indiferent de culoare, religie, etnie etc. Fiecare profesor ne transmitea o căldură, un sfat bun pentru noi şi viitorul nostru.

• a pictat haine pentru Andreea Marin şi Inna

R.: Printre colaborările care s-au ivit în domeniul modei au fost shooting-uri foto pentru centrul comercial VIVO din Baia Mare. Cum au fost aceste experienţe pentru tine?
R.M.: Am avut ocazia să particip la diverse shooting-uri foto, atât pentru campaniile centrului comercial VIVO Baia Mare, cât şi pentru brandul ETNICA. Chiar dacă aceste experienţe sunt de neuitat, nu este chiar atât de uşor, după cum pare, participarea la o şedinţă foto deoarece implică multă muncă, schimbarea ţinutelor, realizarea machiajului şi coafarea părului, multe ore dedicate. Totodată, în fiecare an am avut parte de prezentări de modă la nivel local şi naţional, atât ca model, cât şi ca sprijin în organizarea evenimentelor fashion. Ajutorul meu a constat în realizarea make-up-ului la modele, iar astfel am realizat că machiajul poate fi una dintre pasiunile mele.
R.: Colaborarea cu Lorand Coza ţi-a oferit, totodată, prilejul de a picta haine pentru vedete pentru Andreea Marian şi Inna. Ce fel de haine ai pictat pentru ele, cu ce ocazii şi când?
R.M.: Aşa e, am pictat haine pentru Andreea Marin şi Inna, în anii 2014 şi 2015. Pentru Andreea Marin, am făcut-o cu prilejul evenimentului caravanei ,,Preţuieşte viaţa”, organizat la Cluj-Napoca, iar pentru Inna – cu prilejul unui concert pe care l-a susţinut la nivel internaţional. De asemenea, am mai pictat haine şi pentru diverse colecţii de modă prezentate la nivel local.
R.: De asemenea, ai realizat ilustraţiile pentru cartea LOLI a lui Lorand Coza. Cum ai reuşit să transpui, în desen, povestea acestui volum?
R.M.: Şi de această dată, Lorand Coza a avut încredere în ceea ce fac, mi-a dat textul, iar eu am transpus în desen ceea ce povestea a transmis. Mi-am propus să realizez ilustraţiile cât mai aproape de aşteptările copiilor, astfel încât aceştia să înţeleagă mesajul transmis prin povestea LOLI (“Lipsurile Omului nu Limitează Inima”.

• “îmi doresc ca fiecare copil de etnie rromă să dăruiască şi să primească ceea ce merită: respect”

R.: În timpul liber, eşti ursitoare de botez. Descrie-ne ce presupune acest rol şi de câtă vreme faci acest lucru.
R.M.: Prin participarea la acest spectacol dedicat creştinării celor mici, deja de patru ani, am reuşit să îmi dezvolt abilităţi artistice, să am mai multă încredere în mine, să interacţionez într-un mod artistic cu publicul, să aduc bucurie în sufletul părinţilor şi al copiilor. Acesta este cel mai bun feedback pe care şi-l poate dori un artist, fie el şi amator. Acest rol presupune transpunerea într-un personaj pozitiv, bun, frumos, cel de zână, care urseşte de bine nou-născutului. În cadrul spectacolului, ca în orice poveste, există lupta dintre bine şi rău. Povestea are un final neaşteptat, ceea ce ne bucură. Suntem invitate din ce în ce mai des la astfel de evenimente, atât pe plan local, în ţară, cât şi în străinătate.
R.: Fiind în an terminal de liceu, anul viitor vei bifa admiterea la universitate. Care sunt planurile tale în acest sens?
R.M.: În primul rând, prioritar este bacalaureatul, apoi trecerea la studii universitare. Voi merge la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca deoarece corespunde specializării şi planurilor mele de viitor.
R.: În toţi aceşti ani, ai simţit vreo discriminare vizavi de faptul că eşti o tânără rromă? Ţi-au fost refuzat anumite oportunităţi sau, din contră, în Baia Mare sunt prea puţine stereotipuri de acest fel?
R.M.: Deşi niciodată nu am ascuns şi nu mi-a fost ruşine că sunt de etnie rromă, încă de la grădiniţă, în cazul meu, am avut parte de un tratament corect, egal, din toate punctele de vedere. Asta şi datorită bunei educaţii pe care am primit-o de acasă, unde educaţia este la loc de cinste pe lista de valori. Am fost educată să ofer respect celor din jur, indiferent cine sunt, iar astfel am fost răsplătită cu acelaşi respect. Ceea ce îmi doresc este ca fiecare copil de etnie rromă să dăruiască şi să primească ceea ce merită: respect.