Nu de puține ori auzim că perioada interbelică românească ar fi fost ruptă din paradisul democrației. Răsfoind presa vremii ne dăm seama că peste frământările sociale și politice mai domnea euforia Marii Uniri. Încolo, lupta politică a fost acerbă. După Primul Război Mondial, scena politică a fost dominată de Partidul Național Liberal și de figura lui Ion I. C. Brătianu. Apropiat Casei Regale, liderul liberal a influențat decisiv viața politică din anii 20. Dorința sa de a consolida statul unitar, dar mai ales metodele prin care înțelegea să o facă, au stârnit numeroase critici. Realitățile sociale și politice erau diferite după Unire. Rivalitatea dintre liberali și conservatori dispăruse. Ea a fost înlocuită de noi partide politice, venite din Basarabia, Bucovina și Transilvania. Care nu au reușit să consolideze o opoziție serioasă la PNL.
Cel mai activ a fost Partidul Național, al cărui lider era Iuliu Maniu. Se afirma și Partidul Țărănesc, înființat de învățătorul Ion Mihalache din Topoloveni. Cele două partide s-au regăsit pe o platformă comună atunci când au criticat proiectul Constituției din 1923. Presa vremii a fost receptivă la reconfigurarea politică a țării întregite. În Ediția de colecție „Ziarele României Mari” (nr.10) stau martore ziarele „Dimineața” și „Aurora”. Maniu și Mihalache au purtat negocieri secrete pentru o fuziune a partidelor ai căror lideri erau. Au convenit asupra programului, statutului și a împărțirii funcțiilor de conducere. Numele noului partid era Partidul Național Țărănesc. S-a decis, încă de la început, ca președinte al noii formațiuni politice să fie Iuliu Maniu. Ion Mihalache era vicepreședinte. 10 octombrie 1926 a fost data când s-a constituit, la București, Partidul Național Țărănesc, prin fuziunea celor două partide amintite. Nu era doar un eveniment politic, ci și unul național, pentru că acum se unesc țăranii vechiului Regat, ai Basarabiei și Bucovinei, cu cei din Ardeal, marcând și politic proiectul României Mari.
Apariția noii forțe politice este considerată prima organizație cu adevărat națională, întinsă de la un hotar la altul. Este singurul partid care trăiește în conștiința maselor, de la Oradea mare, până la Soroca, și de la București până la Sighetu Marmației, afirma editorialul Dimineții. Adăugând că PNȚ este întemeiat pe însăși integritatea statului român. Ziarele scriu că sărbătoarea fuziunii a fost întunecată de intervenția jandarmilor guvernului. Cordoanele de soldați încearcă să împiedice trecerea congresiștilor. Au avut loc incidente violente. La momentul fondării sale, PNȚ avea cea mai largă bază socială dintre toate partidele românești.
Realitatea României interbelice confirma, prin recensământ, că mai bine de 80 la sută din populație era ocupată în agricultură. Astfel se explică dominarea politicii românești de către un partid românesc. În 1928, PNȚ a preluat puterea, cu un adevărat triumf în alegeri. Dincolo de controversele uzuale, legate de lupta electorală, național- țărăniștii erau la acel moment cu adevărat cei mai populari politicieni ai României.
Dar țărănimea n-a beneficiat decât prea puțin de guvernarea lor. PNȚ s-a dovedit a fi un administrator mai puțin eficient, din cauza crizei economice, dar și a deselor sciziuni din partid. Cum au fost cele ale lui Vaida Voievod sau dr. Lupu. O parte a țărănimii, mai ales cea din Ardeal, a rămas alături de Iuliu Maniu. Dominația liberală apropiindu-se de sfârșit, Iuliu Maniu a fost chemat să formeze guvernul (8 noiembrie 1928). Iar alegerile pe care le-a organizat au fost câștigate cu o majoritate zdrobitoare.
La 10 ani de la Marea Unire, sosise și ceasul său de glorie. Istoria s-a împotmolit, însă, în 1946. Ce s-a întâmplat cu cei doi lideri unii mai știm. Sfinxul de la Bădăcini, după înscenarea de la Tămădău, a fost condamnat la închisoare pe viață, de justiția noii puteri bolșevizate. S-a stins din viață în închisoarea din Sighet, în 5 februarie 1953. Asta pentru că a făcut România Mare. Ion Mihalache a fost condamnat la temniță grea, pe viață. A trecut și pe la închisoarea din Sighet, de unde a fost trimis la penitenciarul din Râmnicu Sărat, în regim de exterminare, deoarece n-a pactizat cu puterea comunistă. Ion Mihalache moare tot la 5 februarie, 1963.
Astăzi a apărut numărul 11 al Ediției care ne amintește de moartea Regelui Ferdinand. Când începe o nouă etapă a monarhiei românești.
