Primul rînd din prima strofă a poeziei ,,Es libris” a renumitului poet Tudor Arghezi exprimă şi aprecierea mea faţă de a şasea carte oferită publicului, recent, de lăpuşeanul Iacob Oniga, împătimit al satului natal, autorul cărţii ,,Amintiri din copilăria cuvintelor”.
Cartea redă întâmplări din Lăpuşul Românesc în anii ’60 şi, citind, te contopeşti cu farmecul şi complexitatea vieţii satului. Deşi viaţa era grea, împovărată, plină de neajunsuri şi dificultăţi, prin condeiul lui Oniga Iacob amintirea acelor ani devine frumoasă, plăcută, cititorul devenind interesat, curios de mersul oricărui eveniment, fenomen sau personaj descris.
Ca foşti colegi cu autorul, timp de peste două decenii, în mediul ostăşesc, am fost foarte plăcut surprins, încă de la prima sa carte, de felul discret şi benefic în care şi-a valorificat calităţile şi însuşirile de scriitor, în prezent fiind membru al Ligii Scriitorilor. Felicitări, colega!
Mergînd pe firul cărţii, recunoaştem meritul autorului de a aduce la zi veşnicia satului, aşa cum a denumit-o Blaga. Cu o sinceritate dezarmantă, cartea redă viaţa lăpuşeanului, prioritate având propria familie. Rămân în amintirea cititorului descrierea uliţei în pantă de lângă casa părintească, a apei curgătoare, a drumului plin de colb şi de „mesaje” zootehnice, a bisericii, a şcolii, a pomilor fructiferi (,,bieţii pruni”), a pădurii, cu farmecul, dar şi cu spaimele ei, a animalelor domestice din gospodărie (cu dragostea manifestată) sau a celor sălbatice, dar şi legendele în care sătenii credeau (şi mai cred încă).
Subiectiv fiind, apreciez cartea fostului meu coleg, operă ce aduce prin toate paginile un dram de elogiu, cu totul meritat, măriei sale Ţăranul român. Mai ales celui ,,di pă Lăpuş”.
col. (r.) Gheorghe NEAG
