Oameni de seamă ai Maramureşului: conf. univ. dr. Florian Roatiş

0
369

În 17 noiembrie 1948, se naşte profesorul, filosoful şi omul de cultură Florian Roatiş, cel de-al şaptelea copil al lui Ioan Roatiş şi al Mariei, descendentă din familia Matei, în comuna Băseşti, judeţul Maramureş.
O localitate, după cum ştim, cu rezonanţe istorice, căci aici a văzut lumina zilei şi George Pop de Băseşti, luptător de seamă pentru drepturile românilor din Transilvania şi pentru desăvârşirea unităţii de stat a României, al cărei act final l-a parafat la Alba Iulia, la venerabila vârstă de 82 de ani.
Părinţii lui Florian erau ţărani cu pământ puţin, dar harnici, preocupaţi nu numai să asigure cele necesare traiului familiei, ci şi să-i trimită la şcoli, astfel că ultimii doi, cei mai mici, au absolvit studii superioare.
Între 1955-1962, tânărul Roatiş frecventează şcoala primară şi gimnazială în localitatea natală. Încă de la această vârstă, viitorul om de cultură descoperă lumea mirifică a cărţilor, citind pe nerăsuflate sute de volume ale bibliotecii comunale, simţind cum cartea avea pentru el „un caracter magic şi sacru”. După cum va mărturisi mai târziu, s-a retras cu voluptate, dar şi cu orgoliu, în lumea infinită a cărţilor, fapt care i-a permis să evadeze, cu uşurinţa gândului, din „cotidianul prozaic, cenuşiu” spre alte zări, spre alte tărâmuri … Setea de lectură, dorinţa de informare, au contribuit încă de la această vârstă la formarea omului de cultură.
În 1962-1964, la liceul din Vişeu de Sus, în Maramureşul Istoric, unde face primele două clase (a opta şi a noua), are profesori de excepţie: Ioan Georgeanu – limba latină, Ion Ţelman – limba şi literatura română, Dumitru Angheluţă – matematică, a căror amintire o păstrează şi astăzi. În primul an de liceu îşi pierde mama, cea mai importantă fiinţă, care se stinge la vârsta de 53 de ani. Faptul va conta la terminarea clasei a IX-a când, selecţionat pentru Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, acceptă şi urmează aici ultimele două clase (1964-1966), cu gândul de a urma cariera armelor. Se obişnuieşte cu disciplina şi camaraderia din liceu, cu rigorile şi regulile dintr-o instituţie militară şi tot aici întâlneşte câteva modele de dascăl pe care mai târziu a încercat să le urmeze: Dumitru Mincu – psihologie şi biologie, Mihai Bejinaru – chimie, Constantin Bărboi – istorie.

Alături de ministrul Andrei Marga, în cadrul vizitei sale în Baia Mare
Alături de ministrul Andrei Marga, în cadrul vizitei sale în Baia Mare

După absolvirea liceului, era firească şi obligatorie continuarea studiilor la Şcoala de Ofiţeri din Sibiu. Îşi dă seama că viaţa militară nu-l atrage şi că ar face o carieră lipsită de pasiune, drept care, după un an, solicită „retragerea în civilie”, pe care o primeşte în iunie 1967. Aceasta i-a fost acordată punitiv, fiind trimis să-şi satisfacă stagiul militar la Pleniţa, o unitate izolată din Oltenia, aflată nu departe de Dunăre.
Dar iată ce spune domnul conf. univ. dr. Ştefan Vişovan în prefaţa documentului biobibliografic la aniversarea a 70 de ani a lui Florian Roatiş: „Este posibil ca, astfel, domeniul militar să fi pierdut un viitor strateg, dar este sigur că filosofia românească, istoria şi critica literară, învăţământul preuniversitar şi cel superior au câştigat un om de mare caracter, cu viziune largă şi cu înţelegere superioară a tuturor detaliilor ce alcătuiesc ansamblul socioprofesional în care activează, ale cărui probitate profesională, demnitate, omenie şi simţ civic au constituit şi constituie şi în momentul de faţă veritabile modele nu doar pentru nenumăratele generaţii de tineri la formarea şi instruirea cărora a contribuit din plin, ci şi pentru colegii din colectivele din care a făcut parte de-a lungul prodigioasei sale cariere”.
După un an, în toamna anului 1968, a dat examen de admitere şi a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Succesul s-a datorat, nu atât cunoştinţelor de filosofie acumulate în liceu, cât, mai ales, lecturilor din anul petrecut la Sibiu, când a avut prilejul să parcurgă cărţi precum „Fenomenologia spiritului” de Hegel”, „Metafizica” lui Aristotel, „Despre vieţile şi doctrinele filosofilor” de Diogene Laertios şi altele. Anii trec, iar în anul III de facultate se căsătoreşte, soţia Florica fiind originară din aceeaşi localitate. De profesie contabil, aceasta a lucrat până în 1990 la Întreprinderea de Transporturi Auto Maramureş, iar din 1990 la Direcţia pentru Protecţia Copilului.
La terminarea facultăţii, tânărul absolvent putea să-şi aleagă un post în Timişoara sau Arad, având o medie mare la repartiţie, dar dragostea pentru Maramureş îl determină să se stabilească în Baia Mare, unde îşi începe cariera didactică, la Liceul Teoretic Nr. 4, devenit apoi Liceul Industrial Nr.1. Tot în acea vreme Dumnezeu îi binecuvântează familia şi se naşte fiul lor Cosmin. Acesta a absolvit în anul 1997 Academia de Studii Economice din Bucureşti, fiind astăzi încadrat la Prefectura Judeţului Maramureş.

Lângă chilia părintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia
Lângă chilia părintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia

Ca profesor, ocupă, pe rând, diverse funcţii: director adjunct la Liceul Industrial Nr. 1 Baia Mare (1990), consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Maramureş, director al Liceului Economic Baia Mare (1997), inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar Maramureş (1997-2001). Pe lângă activitatea didactică, se înscrie la doctorat cu tema „Elemente de filosofie a istoriei în opera gânditorilor români de la 1848”, susţinută în 22 decembrie 1984 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, având drept conducător de doctorat pe prof. Grigore Drondoe (acelaşi profesor care în 1972 i-a coordonat teza de licenţă „Concepţia social-politică a lui Niccolò Machiavelli”).
După mai bine de un an, în 1986, primeşte ti­tlul de doctor în filosofie. Din anul 1994 îşi începe cariera universitară, devenind cadru didactic asociat la Universitatea de Nord din Baia Mare, predând cursurile de filosofie generală şi istoria religiilor. În anul 1999 devine, prin concurs, lector la Facultatea de Litere, specializarea filosofie-jurnalism, titularul cursurilor de istoria filosofiei moderne, Istoria filosofiei româneşti, istoria mentalităţilor etc. În anul 2004 primeşte gradul de conferenţiar şi este numit şeful Catedrei de ştiinţe ale educaţiei şi director al Departamentului pentru pregătirea personalului didactic din cadrul Universităţii de Nord Baia Mare, de unde, în 2013, se pensionează. Actualmente mai predă cursul de didactică pentru specializările: filosofie, economie, etnologie şi jurnalism la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare şi este angajat cercetător ştiinţific la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, unde îngrijeşte apariţia revistei semestriale „Bibliotheca Septentrionalis”.
A debutat publicistic în anul 1973, în ziarul local „Pentru socialism”, cu articolul O filosofie umanistă. Tricentenar Dimitrie Cantemir, iar în volum în 1996 cu cartea-manual Economie. Bacalaureat. Admitere facultate, la Editura Helvetica, reluată în cinci ediţii la Editura Polirom din Iaşi (1998-2002).
După 1989 a colaborat la diverse publicaţii: „Academica”, „Graiul Maramureşului”, „Idei în dialog”, „Jurnalul literar”, „Nord literar”, „Observator cultural”, „România literară”,” Revista de filosofie”, „Revista istorică”, „Tribuna” etc.
Florian Roatiş este o personalitate distinsă, se bucură de recunoaştere locală, dar, mai ales, naţională, confirmată de modul în care au fost receptate cărţile sale: Paşoptismul: o filosofie românească a istoriei (2001), De la Dimitrie Cantemir la Nicolae Steinhardt. Studii, recenzii, interviuri (2002), Pledoarie pentru filosofia românească. Eseuri aproape polemice (2006) şi Confluenţe filosofico-literare (2008). Mai amintim cele două colaborări la volume colective, 20 de volume îngrijite, prefaţate şi postfaţate, 15 studii şi articole publicate în volume, circa 200 de studii şi articole publicate în periodice, colaborator la peste 20 de publicaţii din ţară. Cărţile sale au fost recenzate în reviste precum „Adevărul literar şi artistic”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Contemporanul. Ideea europeană”, „Observator cultural”, „România literară”, „Orizont”, „Universul cărţii” etc. Despre ele au scris Augustin Cozmuţa, C. Cubleşan, Daniel Cristea-Enache, Maria Cogălniceanu, Marin Diaconu, Ionuţ Isac, Ionel Necula, Grigore Spermezan, Ştefan Vişovan, Răzvan Voncu, Teodor Vârgolici şi alţii.
Este redactor asociat la revista „Nord literar” şi vicepreşedinte al Fundaţiei „Nicolae Steinhardt” Rohia, iar din anul 2012 membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca.
Consătenii i-au apreciat activitatea sa în slujba învăţământului maramureşean, ca şi pe cea publicistică, prin care a făcut cunoscută personalitatea lui George Pop de Băseşti, figură luminoasă în şirul patrioţilor români, şi i-au acordat titlul de cetăţean de onoare al comunei natale, în 5 august 2018.
După şapte decenii de viaţă, Florian Roatiş are încă multe şi îndrăzneţe proiecte, din care devoalăm doar pe cele din acest an: un volum de eseuri intitulat Dreptul la sinceritate, un altul despre Cărţi şi autori din Maramureş şi, în sfârşit, reeditarea scrierilor Elenei Pop Hossu Longin, şi ea fiică a Băseştiului.
Florian Roatiş este un om puternic şi ambiţios. Am convingerea că cele propuse se vor realiza, contribuind, astfel, la accederea în universul marii filosofii. Dumnezeu să-l ocrotească, să fie sănătos, să-i dea putere de muncă!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.