Precipitaţiile abundente şi topirea bruscă a zăpezii, în 30 ianuarie 2000, au generat avaria iazului Societăţii mixte româno-australiene „Aurul” S.A. Baia Mare. Efectele accidentului au produs un impact major şi asupra legislaţiei în domeniu. S-a revăzut şi aprobat Directiva Europeană (SEVESO) privind controlul Instalaţiilor cu risc major de accidente implicând substanţe periculoase şi, prin H.G. nr. 95/2003 şi nr. 804/2007, au fost transpuse în legislaţia română. S-au revizuit normele tehnice de supraveghere a comportării în timp a iazurilor. Imediat, a avut loc evaluarea stării tehnice a tuturor iazurilor şi s-au implementat măsuri de creştere a siguranţei în exploatare, dar şi de întreţinere a iazurilor inactive. Prin art. 26 , alin. (3) din H.G. nr. 349/ 2005, s-a stabilit calendarul de conformare a depozitelor deşeurilor lichide din industria extractivă (31.12.2003, iazul Tăuţii de Sus – Baia Sprie; 31.12. 2004, iazurile Novăţ al S.M. Borşa şi iazul Bloaja – Băiuţ; 31.12.2006, iazurile Plopiş – Răchiţele al E.M. Cavnic şi Bozânta al Flotaţiei Centrale). După încetarea funcţionării uzinelor de preparare, prin H.G. 1008/2006 şi H.G. nr. 469/2007, au fost nominalizate pentru închidere definitivă şi monitorizarea postînchidere a factorilor de mediu, precum şi cheltuielile aferente, dintre cele 16 iazuri din Maramureş, doar iazurile D2 şi Novăţ ale S.M. Borşa.
Recent, în 9 septembrie 2019, vântul puternic a antrenat particule de steril în atmosfera Băii Mari şi împrejurimi, un nor de praf, de pe iazurile Bozânta şi Tăuţii de Sus – Baia Sprie, prezentat şi de către mass-media. Băimărenii au inspirat acest aer poluat. Mă aşteptam ca specialişti în domeniu să vină cu măsuri. S-a afirmat că autorităţile judeţene cunosc situaţia, dar nu pot face nimic, iar proprietarul nu mai are căi de acces şi posibilitatea să ude plaja iazului!
Este bine să ne reamintim
Iazul Meda-Baia Mare, scos din funcţiune, de pe care vântul puternic antrena în atmosfera Băii Mari particule de praf fin, a fost reprocesat, cu consecinţe benefice: recuperarea a mari cantităţi de aur şi argint, ecologizarea terenului şi redarea în circuitul urbanistic a unei suprafeţe de peste 25 ha. Iazul Flotaţiei Centrale de la Tăuţii de Sus, dacă se materializa licenţa de concesiune pentru exploatare aprobată prin H.G., la această dată nu mai exista şi 48 ha erau libere. Cu mulţi ani în urmă, Remin Baia Mare (fosta Centrală Minieră), după acoperirea plajei iazurilor cu un strat de pământ vegetal, a împrăştiat gunoi de grajd şi dejecţii de la fermele agricole, nămoluri menajere, rumeguş de răşinoase, pentru înierbări cu graminee sau plantări cu arbuşti, coacăz negru şi zmeur. Pe iazul vechi al Flotaţiei Centrale, s-au cultivat zarzavaturi şi a fost amenajat un heleşteu populat cu peşti. De ce abandonăm atât de uşor? Udarea plajei iazului Bozânta nu se poate realiza, nu există acces pentru autocisternă şi siguranţă pe plajă. În anii 1966-1968, la Baia Borşa, ministrul minelor, petrolului şi geologiei, Bujor Almăşan, pentru transportul unor instalaţii şi alte materiale pe masivul Toroioaga şi aria minei Gura Băii, ne-a aprobat să utilizăm aviaţia utilitară. În caz de extremă urgenţă, în condiţiile actuale ale iazului Bozânta, de ce nu se apelează la aviaţia utilitară pentru stropirea cu apă? În agricultură se practică.
Iazurile de decantare, de altfel şi celelalte obiective miniere, nu pot fi lăsate în voia sorţii! Materiile prime minerale cu conţinuturi de metale, fiind produse strategice, sunt şi vor rămâne un factor de primă importanţă a economiei româneşti. În iazurile de decantare se găsesc însemnate cantităţi de metale preţioase, neferoase şi rare.
Ce-i de făcut?
Parlamentarii din Maramureş să accelereze înscrierea pe ordinea de zi a Parlamentului a proiectului de lege a minelor, adaptat la condiţiile actuale ale mineritului, şi aprobarea Strategiei industriei miniere, pe care ex-ministrul economiei Gheorghe Şimon a supus-o dezbaterii publice. Neexistând strategia aprobată, nu se poate revigora activitatea minieră, iar soarta iazurilor şi a problemelor de protecţie a mediului este incertă. Ar fi necesar un Program naţional de cercetare şi cuantificare a substanţelor minerale utile conţinute şi posibil de recuperat din toate iazurile de decantare. Iazul Bozânta al Flotaţiei Centrale, utilizat doar 51%, constituie rezervă şi va trebui repus în funcţiune, în cazul repornirii activităţii miniere, potrivit Studiului „Mineritul în contextul dezvoltării durabile a României” elaborat sub egida Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
ing. Lazăr-Aurel PANTEA,
ex-secretar tehnic al Consorţiului Comunitar Minier Maramureş
