A apărut cartea în trei volume „Enciclopedia făuritorilor Marii Uniri”, editată de Vasile Iuga de Sălişte şi fiica sa Bogdana Iuga. În prefaţă, academicianul Ioan-Aurel Pop scrie că cei doi autori reconstituie trecutul istoric prin apelul la „izvoare şi metode consacrate”.
Regele Ferdinand a declarat război Austro-Ungariei, conform „înţelegerilor secrete semnate cu Antanta”. Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920) a stabilit „harta Europei”, Austria şi Germania devenind state federale, iar Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu România. „Nu s-a putut ca toţi românii să trăiască în România”, au rămas mulţi pe dinafară, aşa cum nu s-a putut ca toţi ungurii să trăiască în Ungaria… Ungurii şi austriecii au fost obligaţi să treacă de la „conştiinţa de naţiune imperială” la cea de „naţiune obişnuită, minoritate naţională sau grup etnic”. Au existat şi români care n-au dorit destrămarea monarhiei habsburgice, dar şi la alte popoare au existat oameni cu alte interese decît ale majorităţii.
„Enciclopedia…” este în principal un dicţionar al celor 1.228 de delegaţi (28 din Comitatul Maramureş) care au participat cu credenţional la marea adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Autorii au consultat 300 de titluri pentru a realiza această crestomaţie, au muncit 5 ani pentru a aduna atît de multe informaţii despre Marea Unire şi făuritorii acesteia. Chiar dacă nu mai credem în astfel de cărţi (internetul este azi regele informaţiilor), să credem în cei care au editat această carte de 1.800 de pagini. Opul nu se vinde în librării, dar poate fi comandat la Editura Dragoş Vodă din Cluj-Napoca, cu dedicaţie semnată de Vasile şi Bogdana Iuga.
