Cel mai frumos traseu auto din Maramureș
O parte dintre maramureșeni îl cunosc, alții încă nu au catadicsit să ajungă pe cel mai frumos traseu auto din județul nostru. Acum, la ceas de toamnă, este cel mai propice moment, de la condus la fotografiat la… căutat fructele pădurii. Vorbim despre drumul județean dintre Cavnic și Băiuț, care urmează să se închidă oficial pe toată durata iernii.
Încă din Cavnic începi să înțelegi ce te așteaptă, văzând culorile pe care le arată acum pădurea, de la verde la galben în nenumărate nuanțe, la portocaliu și roșu aprins. Sus la capăt de oraș mineresc, lași drumul peste Gutâi și cotești dreapta, pe un drum nu tocmai bun, care nu prevestește nimic. Ieși repede dintre casele mici minerești și începi să îți folosești cunoștințele auto… serpentină după serpentină, unele în arc strâns, ce-ți provoacă instinctele. Apare primul platou, de unde se vede parte din Cavnic, dar și în sus, spre munți, până la Apostoli și la coama Gutâiului. Le întorci spatele, după ce te-ai încărcat, și continui șirul serpentinelor. Urci, până la următorul platou, unde se văd încă urme de jgheaburi, de cariere și de alte activități conexe mineritului. Dar apar evident și urmele exploatărilor forestiere, sunt din ce în ce mai prezente, până…sunt omniprezente. E drept, aici au fost cele mai urâte doborâturi la furtuna din 2017, încă se mai scot lemne. Pe alocuri, datorită răriturii, vezi ce se află dincolo de liziera de la drum… pe alocuri, se deschide câte un peisaj ce-ți taie suflarea, spre Băiuț sau spre munții Lăpușului.
Și începe coborârea. Care vine cu alte provocări. Vremea ciudată, cu tot primele înghețuri, aduc primele prăvăliri de pietre în drum. Grijă mare!! De asemenea, priveliștile sunt tot mai frumoase. Pădurea schimbă culori după culori. Drumul e încă decent, pe alocuri a fost plombat ici colo, astă vară era dezastruos. Exploatările forestiere sunt iar peste tot. De la intrarea pe Valea Strâmbu, te întâlnești și cu utilaje grele care aduc piatră de la o carieră din zonă. Asta-vară, acea porțiune era răzuită și promitea asfalt nou. S-a petrecut parțial, pe o parte din rută, cam până în dreptul ultimei bocșerii din Maramureș. Este parțial asfalt, mai lipsesc 1-2 kilometri pentru ca zona să redevină una turistică. Și aici, peisajele sunt impresionante. Apar și culegătorii de ciuperci, cu plase încărcate. Turiști nu… după ce au trecut o singură dată pe un drum prăfuit, după ce au văzut pădure prăfuită în stânga și-n dreapta drumului, le-a trecut. Ajungi dintr-o comunitate minerească în alta, similară. Prima a fructificat cât de mult a putut potențialul natural și turistic, cea de-a doua încă așteaptă. Băiuțul n-a înțeles că nu mai are mare lucru de oferit decât turism. După ce am urcat la munte spre releu, pe un fost drum județean ce ieșea spre Botiza, am înțeles ce potențial are zona. După ce am întâlnit turiști polonezi speologi, plini de nămol, ce ieșeau din fostele mine, s-a subliniat potențialul. Din păcate, răni deschise mai sunt… valea râului Lăpuș este în continuare roșie de la naștere aproape, din cauza vasarâșului, a apelor uzate de mină. Cobori încet din munți și ți se deschid toate ofertele necunoscute și nepuse în valoare ale Țării Lăpușului. Înainte însă, dacă deviezi puțin de tot de la traseu, spre Poiana Botizii, mai poți vedea peștera cu oase, izvorul pulsatil și o bucată de pădure seculară cvasivirgină trecută în patrimoniul UNESCO. Ar merita, nu?
Dar traseul nostru continuă prin Lăpușul Românesc, unde poți vedea celebrul șantier arheologic ce dovedește prezența omului aici din cele mai vechi timpuri. Apoi un lung șir de mănăstiri, de la Rîoaia la Rohia sau Rohiița. De aici, poți alege, dat fiindcă au apărut drumuri asfaltate, să ieși prin Suciu direct în județul Bistrița, prin Coroieni-Baba în județul Sălaj sau… să întorci spre Baia Mare, peste dealul Pietriș, din păcate legendar pentru munții de gunoaie ascunși pe toate văile, dar și pentru pădurea odinioară plină cu leurdă, fabulosul usturoi sălbatic.
La un asemenea drum, care îți ia o treime din zi, cu puțin noroc ai șansa să treci prin două anotimpuri. Dacă la munte aveai pădure multicoloră, iarbă brumată cu aluzii la prima zăpadă ce nu e departe, la nori la nivelul tău, în Lăpuș vezi oameni culegând încă mălai sau cartofi, alții pregătind terenul pentru culturile din primăvară. Un traseu superb, ce merită făcut măcar o dată în viață. Toamna!!
