Tradiţii din Breb
Din mâinile dibace ale soţilor Ana şi Ioan Tăut din Breb, ies cojoace încă de când s-au căsătorit. Sunt foarte mândri când îşi văd cojoacele purtate. Soţii Tăut îşi îmbracă în strai de sărbătoare atât consătenii, cât şi pe cei ce vin tocmai de pe Valea Izei să dea comandă de un cojocel, atraşi fiind de calitatea muncii acestor păstrători de tradiţii, scrie Memoria Ethnologica.
„Tăte cojoacele să făceau roşii ori mai închis ori mai spre rozosin. La fete să face altfel, sus să pun prime negre din care să fac cuşmele, de acele creţe. La bărbaţi să tiveşte cu piele sau cu lac. La fete să puneu prime late de vo două jedite. Unu din Şugătag, Nicoară a Ciotului, el nu ştiu de pe unde o înfiinţat moda în Maramureş. Că s-o făcut şi aici până atunci cojoace di cele pă ptele, dar el nu ştiu de pe unde o adus modelu iesta şi o pus oglinzi…După ce-s puse oglinzile, le băgăm în presă; apoi gătăm lacurile şi îl strângem. Stă în presă vo patru zâle, o săptămână, când, cum avem timp. Să fie neted şi tare. După aceie punem lacurile, îl tizim şi să pun bumbdii pă tot locu…Absolut nimic nu să făcea la maşină. Totul era cusut de mână. Oglinzile le aduceam de la fabrică. Fac tot felul de modele, nu toate cojoacele-s la fel. Cum cer oamenii”, au declarat pentru Memoria Etnologica, cei doi meşteri populari.
