Feerie sau „năcaz”?
O prezenţă odinioară familiară în anii 80, iarna adevărată a lipsit ani buni din peisaj. Cu sau fără încălzire globală, cu sau fără necazurile inerente, iarna-iarnă ne e necesară. Pentru psihic, pentru nevoia de frumos. Aparent, în 2011, adică exact acum zece ani, am mai avut o iarnă ce era să ne îngroape… cu zăpezi de un metru. Anterior, Maramureşul avea, în zona Cavnic-Băiuţ, un pol naţional al precipitaţiilor extreme (zăpezi de peste un metru şi jumătate…) iar în Târgu Lăpuş un pol naţional al frigului. În regulă, dar este ceva frumos în tot acest extrem?
Muntele
Dacă vrei să vezi măreţie, du-te iarna pe munte. Nu contează, pe vârfuri semeţe sau pe cărări ascunse, rezultatul e garantat. Nu face drumeţii extreme, nu e momentul. Sunt trasee considerate foarte periculoase pe această vreme, respectiv traseele de creastă sau defileele. Las-o pentru la vară, mai ales dacă nu eşti echipat. Dar de maşină te poţi totuşi îndepărta, vreo doi kilometri, hai cinci, trecând Gutâiul indiferent pe ce rută, să zicem. Trecând spre Ţara Lăpuşului. Sau chiar deasupra Băii Mari ori a Sighetului. Dacă vrei belvederi, evident, aşteaptă o zi senină, însorită. Dacă vrei zăpadă „crocantă”, ia-o pe cărări nebătute, fie şi pentru câteva minute.
Apa
Pe vreme de iarnă de vis, şi apele se comportă altfel, se schimbă total. La temperaturi extreme, poţi vedea acumularea Firiza îngheţată total sau, mai spectaculos, îngheţând, adică vezi frontul de îngheţ cum înaintează de la o oră la alta. Poţi vedea cascade îngheţate, o impresionantă sculptură, cu apele bolborosind înfundat, sub un metru de gheaţă grosime. Mai rar, poţi vedea un râu îngheţat cu totul, ba chiar să-l parcurgi, dar numai după ce vezi/ştii că are cel puţin 15-20 de centimetri grosime gheaţa. Ca să nu apari la ştiri, nu de alta. Vorbim mai cu seamă despre râul Lăpuş, dar şi Vişeul sau Vaserul ar fi impresionante.
Vietăţile
Viaţa sălbatică este total atipică în aceste momente de iarnă serioasă. Presupunem că urşii sunt în hibernare. Nu întotdeauna. Căprioarele se trag mai spre marginea satelor şi spre câmpuri, de frica lupilor, mai nou a haitelor de câini vagabonzi. Ba chiar se adună în ciopoare, o imagine impresionantă a unei goane de 10-20 de căprioare merită văzută măcar o dată în viaţă. Mistreţii pot fi văzuţi acum prin pădure. Pe râuri, raţele sălbatice trag şi ele puţin mai aproape de sate, de poduri, de zonele aparent protejate. Sigur că nu sunt mai protejate de om, cel mai mare duşman natural al vieţii pe Pământ, după toate statisticile actuale. Dar continuă s-o facă.
Extreme maramureşene
Punctul culminant din punct de vedere al secetelor din România, ca durată, intensitate şi efecte, a fost seceta din perioada 1945 – 1946, fiind vârful dezastrelor pentru agricultura din secolul XX .
La postul meteorologic Seini, în intervalul de timp 12-15 mai 1970, la o altitudine de 145 m, s-au înregistrat 200,5 mm de precipitaţii, record absolut de precipitaţii.
Iarna 1995-1996 este un record climatic, fiind iarna cu cea mai lungă durată continuă a stratului de zăpadă, de 163 de, iar în unele părţi ale României chiar 170 de zile, conform natgeo.ro.
Alte exterme meteo de Maramureş sunt date de staţia de pe Dura. Temperatura maximă: 39.5°C, înregistrată în data de 25 iulie 2012. Temperatura minimă: -30.0°C, înregistrată în data de 10 februarie 1928. Cea mai mare cantitate de precipitaţii căzută în 24 de ore: 121.4mm în 13 mai 1970, conform inmh.ro
Cat despre stratul de zăpadă, depinde unde măsori! În deja cunoscute căldări, pe drumul judeţean spre Vima Mică sau pe Culmea Prelucilor, poţi găsi strat de zăpadă viscolită de peste doi metri, în anumiţi ani. La fel în văi din Munţii Maramureşului sau Rodnei, ori chiar în ai Lăpuşului, mai ales cu expunere nordică, poţi găsi strat de zăpadă impresionant. La fel, am găsit zăpadă „putredă” pană în lunile aprilie-mai în anume locuri, între Botiza şi Groşii Ţibleşului, ori pe urcarea de sub Creasta Cocoşului, etc.
După cum se vede, la acest moment nu se aplică niciuna dintre regulile meteo de odinioară… iarna nu e iarnă, vara nu e vară. Recent, s-a anunţat anul 2020 ca fiind cel mai călduros din istorie, după ce anii anteriori fuseseră şi ei campioni. Să ne bucurăm deci de iarnă, de ploi, de zăpezi, pană le mai avem…
