Nu mai știu unde am citit că doar uitând cine suntem ne putem reinventa. Asta o simți foarte bine când ești departe de țară. Fiindcă procesul de adaptare creează o altă dimensiune, în care omul suferă o expansiune a sufletului și a minții. Acolo, departe, realizezi la adevărata dimensiune ce înseamnă bunătatea şi generozitatea, respectul și altruismul. Empatia. Acolo înveți cel mai bine că una dintre marile recompense ale vieţii este că, atunci când te străduieşti cu sinceritate să-i ajuţi pe alţii, te ajuţi şi pe tine însuţi. Dar înveți și că dacă nu ți se cere ajutorul, nu insista să-l dai!
Doar printre alte multe nații înțelegi mai bine bunătatea. O calitate din ce în ce mai rar întâlnită în zilele noastre. Dar asta nu înseamnă că nu observăm zilnic persoane care, prin faptele lor, ne inspiră pe noi, ceilalți, să fim mai buni. Pentru o lume echilibrată, este necesar să promovăm bunătatea ca valoare morală. Am putea continua cu cinstea. Să fii cinstit cu tine și cu ceilalți. Cinstea cântărește mai mult decât banul. Ea nu se cumpără, nici nu se vinde.
Din păcate, de multe ori auzim zicale precum „și-a dat cinstea pe rușine”. Pentru mine, prietenia este pariul încrederii ce nu se zdruncină la orice încercare mai dificilă. Prietenia e refugiu, e odihnă. Prietenia nu te face să suferi. Dacă te face să suferi, nu e prietenie. Este foarte importantă cultivarea sentimentelor. Viața socială n-ar fi posibilă fără respectarea unor norme prin care sunt reglementate relațiile sociale, comportamentul oamenilor. În relațiile concrete ale omului cu semenii săi, cu familia, cu grupul social căruia aparține, se află izvorul adevărat al oricărei morale.
