Livada lui Cehov

0
56

Anton Pavlovici Cehov a fost un medic și un celebru scriitor rus. Mulți dintre noi l-am cunoscut ca scriitor, mai ales ca dramaturg, și mai apoi, am aflat despre devotamentul lui pentru profesia de medic. Care are fascinația ei. Reputația lui Cehov, ca medic, era atât de mare, încât în 1892, când gubernia în care locuia a fost amenințată de holeră, Consiliul regional de igienă l-a rugat să ia toate măsurile profilactice necesare, pentru a evita extinderea epidemiei. A acceptat imediat, a citit cele mai recente lucrări, a pus să se construiască barăci în care să fie izolați bolnavii din cele douăzeci și cinci de sate ale guberniei. Bătea drumurile într-o căruță prăpădită, ajungea prin sate, îi învăța pe țăranii bănuitori cum să se ferească de flagel și, pe deasupra, îngrijea cazuri de tifos ori scarlatină.
Scria unui prieten: „Dintre toți medicii din regiune, eu sunt cel mai amărât, calul și echipajul meu sunt infecte, nu cunosc drumurile, noaptea nu văd nimic, n-am bani, obosesc repede și, mai ales, nu pot să uit că trebuie să scriu, că am chef să scriu și să o dau dracului de holeră.” În ciuda amenințării, nu a dat dracului epidemia. Datorită doctorului Cehov, holera a ocolit gubernia și nu s-a mândrit niciodată cu această izbîndă. Și nu a avut proteste. Cum nu avea bani, s-a adresat vecinilor, prietenilor, industriașilor mai cu stare, rugându-se de ei cu puterea de convingere a unui cerșetor. A construit o clinică, o stație de pompieri și trei școli, pentru a-i ajuta pe țăranii din localitatea Melihovo, unde locuia, dar și pe cei din împrejurimi. Și-a donat serviciile medicale celor mulți, el însuși suferind de tuberculoză, din cauza căreia a murit la vârsta de 44 de ani.
În opera lui literară ilustrează în mod magistral sufletul poporului rus, sugerând, cu delicatețe, idei politice și sociale ale epocii. M-a cucerit ultima piesă a lui Cehov, „Livada de vișini,” în care un personaj este nepăsarea unor urmași, care lasă casa părintească în paragină. Eu am cartea „Livada cu prieteni.” Apare negustorul Lopahin, taie vișinii din livadă, defrișează terenul și construiește vile. Este un distrugător de frumusețe, de poezie, de memorie. Pe la mine, recent, s-au tăiat frasinii. Dar doctorul Cehov, cel care bătea satele pentru a vindeca, are în amintirea mea un personaj real. Este vorba despre doctorul Grecu, repartizat în satul meu, care mergea în miez de noapte la casa bolnavului. Țin minte când a venit și la noi, încălțat cu cizme și cu o lanternă cu dinam, că nu aveam lumină în sat.
Lumea s-a schimbat, livada lui Cehov a dispărut, dar a rămas epidemia. Un urmaș al lui Cehov, în vremuri moderne, am întâlnit mai zilele trecute, la emisiunea lui Cornel Nistorescu, de la „Cotidianul,” transmisă de Informația TV Satu Mare. Invitat a fost prof. univ. dr. Dorel Săndesc, acum șeful Clinicii Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență din Timișoara. Care, în tinerețea lui profesională, a fost medic la dispensare comunale, prin zona Bistrița-Năsăud. Ca doctorul Grecu din satul meu. Din vorbă în vorbă, aflu cum medicul Săndesc calcă, poate fără să știe, pe urmele lui Cehov. Acum, în plină tensiune pandemică pentru corpul medical, el, cu un grup de entuziaști colaboratori, își află timp să umble prin locuri mai puțin accesibile, pentru a fi alături de oameni. De oamenii munților. Care nu pot, ori nu au cum, să se apropie de un punct sanitar. Așa au fost prin așezări din Munții Orăștiei, unde se poate ajunge cu calul, ori cu scara, mai nou și cu ATV-ul, pentru a consulta, a scrie rețete, ori a vaccina.
Locuitorii sunt extrem de binevoitori, cooperanți și mândri că doctorul, om de-al lor, le poartă de grijă. E timpul să spun că atât reporterul, cât și interlocutorul din amintita emisiune sunt născuți în zona Orăștiei. De aceea, în vorbirea lor, au folosit toponime cunoscute din pruncie. Am reținut un proiect extrem de curajos, al doctorului Săndesc, la care mă alătur, de a ajunge la volohii din Ucraina, pentru a le oferi asistență medicală. Volohii sunt românii uitați de istoria noastră, unde am avut norocul să stau aproape o săptămână. O, câtă nevoie au de sprijin! Mai ales în satele Poroșcovo și Mircea. Acolo se poate întâlni și cu spiritul lui Cehov. Apoi, doctorul Săndesc, cu argumente profesionale, spune că purtarea măștii aduce beneficii și nu este o limitare a libertății. Apropo, medicii poartă mască toată viața, tocmai pentru a-i proteja pe pacienți. Dar și reciproca este valabilă. Este o formă de a ne proteja libertatea, de a ne păstra sănătatea și viața. Pentru medicul Săndesc, ATI este arca lui Noe. El, care a trecut prin nefericita experiență a Covidului, îi cunoaște vicleniile. Folosind o parabolă, cu înțeles înțelept, spune că nu ploua când Noe și-a construit arca.
Acum ne dăm seama cât de importantă este sănătatea pentru o națiune. Mai ales când nu are o arcă la îndemână. Așa am ajuns la părerea că, în livada lui Cehov, au crescut, din nou, vișini. Atât de necesari, în deruta asta pandemică. Că spunea faimosul doctor din Taganrog, Anton Cehov, că „fericirea este o recompensă, dată celui care nu a căutat-o.” Ori ultima replică, din ultima piesă a lui Cehov, “Livada de vișini”: „A trecut viața, de parcă nici n-ar fi început.”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.