Recent, am scris un text, preluând o idee a profesorului de istorie, acad. Ioan-Aurel Pop, în care pledam pentru studierea istoriei și geografiei în școli. Materii care sunt pe cale de a fi eliminate din programă, în anii viitori. Un drumeț pe străzile băimărene m-a întrebat, pe un ton de reproș, dacă cele două materii sunt neapărat necesare pentru profilul omului de mâine. Dar și de astăzi. Eu am răspuns afirmativ. Îmi dau seama cam de unde bate vântul, auzind părerea televizată a unui elev împotmolit la bacalaureat: „Ce, Eminescu îmi aduce bani?” Sper să fie cât mai puține asemenea opinii în școala românească. Drumețului nedumirit doresc a-i răspunde în alt fel.
În biblioteca mea am aflat un manual de geografie: „Europa pentru clasa V-a primară”, aprobat de onor Minister al Instrucțiunii pentru anul școlar 1930-1931. Autori – I. Nisipeanu, profesor și T. Geantă, institutor. Editat de „Cultura românească,” București, strada Pitagora 18. Cartea o am de la învățătorul Vasile Munteanu din Sighetu Marmației. Ce învățau alumnii de acum 90 de ani? Ceva despre scoarța pământului. Apoi despre situarea României în Europa, cu vecinii de atunci. Despre continentul Europa cu întinderea, coastele, insulele și fiordurile Norvegiei. Elevii interbelici aveau de reținut că Europa este de 33 de ori mai mare decât România de atunci, care avea și Basarabia. Europa, spune cartea, este ca un triunghi cu baza spre răsărit și vârful spre apus. Sunt descrise formele de relief, cu munți, dealuri și câmpii. Clima Europei, cu temperaturi diferite, cu vânturi și ploi.
Continentul are o așezare prielnică, căci numai în nord are o climă rece. De relief și de climă depind apele unui ținut. Pământul Europei este brăzdat, în lung și în lat, de numeroase ape, mai mari și mai mici. Cel mai mare fluviu este Volga, care izvorăște din inima Rusiei și se varsă în Marea Caspică, prin 72 de guri. De seamă este și fluviul Dunărea, care izvorăște din Munții Pădurea Neagră și se varsă în Marea Neagră, prin 3 guri. În lunga ei călătorie, adună apele mai multor țări. Elevii de atunci învățau și despre lacurile Europei. Sunt enumerate bogățiile care acoperă munții și dealurile. Păduri, plante și animale. Subpământul are bogății nesfârșite. România este amintită cu sarea și aurul. Locuitorii erau împărțiți după limba ce o vorbesc.
Autorii au stabilit trei mari familii, numindu-le ginți: ginta latină, ginta germană și ginta slavă. Latini suntem și noi, românii. Și mai sunt latini: francezii, italienii, spaniolii, portughezii, belgienii. Atunci Europa avea 28 de state. Unele aveau o conducere monarhică constituțională, altele erau republici. România avea atunci monarhie constituțională. Sunt luate pe rând țările care făceau parte din bătrânul continent. Li se face un succint portret, repetând scenariul aplicat Europei: pământ, climă, bogății, ape, orașe, locuitori. Sunt amintite și legăturile comerciale ale fiecărui stat cu celelalte. Ne putem da seama, după produsele exportate și importate, domeniile prin care excela o țară sau alta. Nu lipsesc nici aprecieri despre relațiile diplomatice dintre state. Când vine vorba despre Ucraina, se spune în carte, că nu avem legături comerciale cu statul vecin din cauza dușmăniei ce ne-o poartă rușii pentru Basarabia.
Când se referă la Rusia este menționat faptul că înainte de Primul Război Mondial făceam mare negoț cu rușii. Dar după 1918 nu mai suntem prieteni din pricina pământurilor dintre Prut și Nistru, care s-au unit cu România. În schimb, cu polonezii suntem buni prieteni. Trimiteam în Polonia cereale, lemne, vite, fructe și aduceam de acolo stofe, pânzeturi, mașini și zahăr. Acum aducem fructe și legume de la polonezi. Da, o carte de geografie utilă și astăzi, deși lumea este în schimbare. Lesne se înțelege că pledez pentru studierea, cu temeinicie, a geografiei și istoriei în școala românească.
