În fiecare weekend, uneori și-n timpul săptămânii, ne asaltează știrile cu salvamontiștii care au de salvat câte un om de la munte. Interesant, nu toți sunt „șlăpari”, nu toți sunt din cei cu punga de sămânță și cu boxa cu manele. Ce se întâmplă? Suntem inconștienți, neadaptați naturii sau penibili? Toate la un loc, dar nu obligatoriu. Împreună cu montaniardul Ionică Pop trecem în revistă traseele turistice marcate impracticabile, greu accesibile sau periculoase din Maramureș. Și ne spune clar că sună și turiștilor experimentați, nu doar celor în șlapi!!!
Vârfuri grele
Prima categorie ar trebui să fie a vârfurilor foarte abrupte. Unde nu ai nicio scuză, dacă simți că nu ai pregătirea fizică, lasă-le-n pace! „Ar trebui să amintim vârfurile Archer, al Cârligăturii, Șaua Tomnatecului, Șaua Gropii, Șaua Didii, Măguricea – din munții Țibleș, mai cu seamă datorită cărărilor neamenajate și doborâturilor. Apoi, avem Șaua Galațiului, Căldarea Puzdrelor, valea Negoiasa, vârful Buza Dealului sau Fântâna, din munții Rodnei. Apoi, avem vârfuri greu de escaladat, pe poteci nemarcate. Amintesc Tarnița Bălăsinii și Bălăsina, vârful Jupania din munții Maramureșului, vârful Momaia din munții Rodnei, vârful Greabănu de pe Vaser, vârful Băiței cu Pietrosu Bardău”, enumeră montaniardul.
Vulcanii au gâturi mărețe!!
O altă categorie ar fi cea a neckurilor vulcanice, ușor de recunoscut. Peste tot în zone vulcanice, sunt niște vârfuri abrupte, create la erupții, care de multe ori conțin la bază surse de apă. Sunt vârfuri care te îmbie să le cucerești, dar de multe ori nu sunt marcate. „Amintesc vârful Ostra, Măgura-Cavnic, Ciontolanul din Baia Sprie, Măgura din Chiuzbaia sau Arșița din aceeași localitate. Plus vârful Tisei de la Cavnic, Piatra Tisei de la Nistru, ori stânci cu același nume de la Desești sau de pe Șugău.” Alte trasee grele ce merită amintite și chiar ocolite, dacă nu ești pregătit, spune Ionică Pop, ar fi vârful Capul Muntelui-Muncelul Râios-Șaua Pietrei din munții Rodnei, sau Cavnic stația de epurare-Pietrele Șoimului, spre Mogoșa.
Și-n văi, ca la deal…
Mai există o categorie de trasee grele, care necesită pregătire concentrare și echipament. Sunt traseele de defileu. „Nu trebuie ignorate din listă nici traseele de defileu. În defileul Lăpușului, sunt Custura Cetățelei, Custura Vimei, Piatra Cerbului, Scărița Asprei, Podurile Vimei-Piatra Scrisă-Casa de Piatră. La fel, defileul Cavnicului”. Peste toate însă, ca să nu ajungeți să fiți extras de pe munte, ar fi bine să vă amintiți niște reguli. În primul rând, te documentezi în ce privește traseul. Odată ca niciodată, sursele de informare erau minime. Aveai de mers la bibliotecă să cauți un ghid sau o hartă…
Acum, cu hărți, ghiduri, GPS, programe de computer sau de telefon, ar trebui să fie imposibil să NU POȚI să-ți planifici un traseu ca lumea. Inclusiv sursele de apă și marcajele de pe traseul tău. Apoi, starea vremii. Și aici, vremurile pe care le trăim ne răsfață… avem acces la meteo și la avertizări în timp util. Nu uita să îți pregătești echipamentul potrivit (pelerină, bocanci, bidon de apă, o gustare etc) în funcție de lungimea traseului și de starea vremii. Și nu uita să te uiți în oglindă și să te evaluezi corect, după cine ești nu după cine vrei să fii… și ne referim direct la condiția fizică. Nu poți duce trasee de creastă, fă trasee mai ușoare. Nu stai bine cu echilibrul pe stânci, nu intra în defilee. Ai rău de înălțime? Fără stânci. Simplu, nu? O trusă de prim ajutor te ajută sau nu, dar îți dă încredere. Cel puțin leucoplast pentru bătături, un spirt pentru înțepături-mușcături și un calmant ai putea avea la tine… La fel, bețele de mers fac minuni, deși la primă vedere îți strică aura…
Cât despre animale…
De când cu vâlva făcută pe la televiziuni, animalele sălbatice din păduri sunt sângeroase și abia așteaptă să ne ia beregata. Sau ceva, orice. Nu e cazul, cele mai multe atacuri sunt semnalate de la câinii semisălbăticiți de la stâni, neîmpiedicați. Nu de la urși sau mistreți. Dar… un fluier, un radio portabil și un spray cu piper ai putea avea la tine, ca să te aperi de animale, inclusiv de câinii de la stână. Culegi ciuperci? Fă gălăgie, nu te furișa. Culegi fructe de pădure? Fă gălăgie, în plus ia o mânușă pentru mâna cu care culegi, chiar avem șerpi și ar fi păcat să-ți strici ziua umblând cu targa. Pe la televiziuni.
Altfel spus, muntele te așteaptă. Însă are atât de variată ofertă încât ai de unde alege ceva după chipul și asemănarea ta. Nu te întinde mai mult decât ți-e pătura. Asta ca să îți faci muntele partener, pentru toată viața, nu pentru o singură ieșire, care să devină o amintire neplăcută. Din acest punct de vedere, Maramureșul e cu-adevărat impresionant: munți de toate categoriile, dealuri, păduri de toate categoriile, râuri, lacuri, defilee, trasee marcate sau nemarcate, obiective turistice de interes național sau rarități absolute. De asemenea, animale, păsări, târâtoare de tot felul. N-ai cum să nu-l iubești, n-ai cum să nu bântui prin el, în lung și-n lat!!!
Bune sfaturi. As mai adauga cateva:
Spune mereu cuiva unde mergi si cat stai si tinete de traseu, si preferabil nu merge singur.
Cumpara o folie de supravietuire, costa doar 10 lei si se poate folosi atat sa te apere de frig, de cald, ca semnalizare si adapost de ploaie.
Sa ai mereu lanterna la tine, cu baterii de rezerva,chiar daca ti-ai propus ca revii in aceeasi zi acasa.
Sa ai cu tine cativa metri de cordelina, costa super putin si te poate ajuta enorm.
Chiar daca s-au mentionat betele de trekking, insist si eu ca sunt indispensabile pe munte.
Daca prognoza meteo e urata, stai acasa sau alege alt loc. Poti muri de frig, fulgerat, ratacit etc.
Nu uita: daca printr-un loc se urca greu, e aproape imposibil sa cobori.
Maramuresul e plin de locuri minunate de vizitat, si daca suntem grijulii le putem vedea pe majoritatea in siguranta.
Spor!