Scriu despre liberali cu sentimentul că înaintașii lor ne-au dat o țară. Și ca un cititor pasionat, am crezut că spiritul Brătienilor poate fi prelins spre noi, în forme moderne. Apoi, mulți liberali fac parte din suferința istoriei recente. Iar suferința pentru un ideal național rămâne far interior pentru un partid. Este memoria care poate deschide căi demne pentru mersul țării. Mulți dintre dumneavoastră puteți să-mi spuneți: ai așteptări prea mari, domnule autor! Cum nu sunt, nici nu am fost angajat în vălmășagul vieții politice, eu având alt destin, mă raportez la ceea ce mă înconjoară în societate ca un cetățean, chemat la vot. Dar nu-mi uit nici meseria, pe care o voi pierde când va hotărî Cel de Sus. Dar despre liberalii de astăzi este vorba în acest text. După ce am asistat, anul trecut, la o campanie electorală în PNL prin care Ludovic Orban a fost debarcat de la conducere și a fost preferat Florin Cîțu, am crezut că apele liberale s-au mai liniștit.
A venit un alt șoc: ruperea unei coaliții, din care a plecat USR, și regruparea altei coaliții, în care a intrat PSD. Lumea românească nu a uitat cuvintele prezidențiale la adresa pesediștilor, nici pe Cîțu, care a declarat că PSD-ul este ce nu este. Au bătut palma adversari politici, poporul a mai înțeles, încă o dată, că este vorba de salvarea țării, iar președintele Iohannis a declarat după desemnarea ca premier a generalului Ciucă: criza politică s-a terminat! Și noi am crezut că aveam pe cap pandemia, facturile aberante, armata rusească la granița Ucrainei. Aveam nevoie de un guvern care să conducă țara. Am uitat și faptul că domnul președinte a fost nașul din umbră al intrigilor liberale. Că așa-i în politică! Pe la noi, prin Maramureș, este un distih folcloric plin de înțelepciune: „La dor și la supărare/ Trebe om cu minte mare.” Și omul nostru din popor, că despre el este vorba în poezie, a înțeles.
O, nu da, Doamne, omului, cât poate duce! Când tocmai ne antrenam în luptă cu crizele, aud bătăi în ușa liberalilor. Doi foști lideri liberali – Valeriu Stoica și Teodor Stolojan – atrag atenția că nicio formulă politică încercată până acum nu a reușit să liniștească și să stopeze declinul electoral pe care a intrat PNL, după alegerile parlamentare din decembrie 2020. Luptele interne nu s-au încheiat. Mai ieri, președintelui Florin Cîțu i s-a reproșat, în cadru organizat, modul defectuos cum au fost împărțite funcțiile de prefect în teritoriu. Cel mai vocal a fost Robert Sigheartău, vicepreședinte PNL. Dar liberalii s-au colorat în mai multe variante ale puterii, care nu duc la o minimă statornicie internă. Și-o fac cu mâna lor. Ultimele sondaje ar trebui să le dea de gândit. Cât or fi ele de manevrate, deocamdată sunt un indicator de încredere al cetățenilor. Cică s-ar situa pe locul al treilea, după PSD și AUR. Electoratul este mereu în mișcare de opinie.
Urmașii Brătienilor nu au reușit să-și cristalizeze un lider care să-i adune sub un sceptru. Florin Cîțu, oricât l-a înșurubat președintele țării, nu are alură de lider. O fi el bun la matematică, dar nu este convingător în politică. Naivitatea și ridicolul de a se crede Superman au trezit zâmbete. Liberalii sunt acum ca un tren forestier cu locomotivă cu aburi. Actualul premier, generalul în rezervă, nu și-a găsit cadența necesară în civilie. Este stângaci, un vorbitor modest, dar mai articulat decât domnul Cîțu. Nu știu de ce nu înțeleg oamenii politici de astăzi că oratoria face parte din zestrea care atrage atenția. Nici Klaus Iohannis nu mai poate ajuta PNL să-și revină din alunecarea electorală. Nu mai are soluții pentru a revitaliza încrederea populației.
Fost-ai, nașule, cât ai fost! Ba, mai mult, se aruncă în arenă noi frământări de partid. Se gândesc unii la un congres extraordinar, care să schimbe actuala echipă de conducere. Cei doi foști lideri au lansat o serie de mesaje care ar putea liniști apele. De pildă, Valeriu Stoica ar miza pe Dan Motreanu și Ilie Bolojan. Bihoreanul a spus recent că nu este tentat de funcții naționale. Dar dacă partidul o cere? O altă variantă ar fi debarcarea lui Cîțu și învestirea generalului Ciucă în funcția de președinte interimar până la un viitor congres. Apoi debarcarea lui Cîțu și menținerea unui interimat asigurat de unul dintre prim-vicepreședinți, care să păstreze postul până se va lăsa la vatră președintele Iohannis. Partidul ar intra într-o degringoladă pe termen mai lung.
Liberalii trebuie să se decidă repede care ar fi varianta cea mai bună. Dacă vor să rămână pe scena politică. Când tocmai încheiam textul, l-am auzit pe domnul președinte de țară spunând în fața șefilor misiunilor diplomatice că actuala coaliție PNL – PSD – UDMR este solidă. Într-un fel, este treaba liberalilor cum își aștern viitorul. Dar să nu uite că este și rânduiala țării. Că eu la țară mă gândesc. O întrebare care ne produce insomnii: plătim ori nu plătim factura? Ce se întâmplă cu cei care nu au bani? Adică, ce se întâmplă cu țara?
