Din Maramureș pe malul Senei

0
56

Timp de trei zile, în capitala Franței a avut loc Festival du Livre de Paris, care s-a încheiat odată cu alegerile prezidențiale din Hexagon, și a adus laolaltă aproape 1000 de autori, printre care și autori români. Mai precis 30 de scriitori din România și Republica Moldova. Cei care au avut norocul să participe la acest regal al cărții, după doi ani de pandemie, au asistat la un răsfăț al valorii paginii tipărite, cu autori care marchează nume de referință ale literaturii contemporane din Europa. România a avut standul ei, organizat de Institutul Cultural Român și de Centrul Național al Cărții. Una dintre condițiile de participare la acest festival a fost să nu fie prezente decât traduceri recente în limba franceză, apărute în ultimii ani. Mulți dintre scriitorii prezenți la Festivalul cărții de la Paris, constatarea mea subiectivă, s-au perindat prin vreme la manifestări literare din Maramureș. Unii au fost premiați.
Colorata colecție de poeți români, scoasă la Editura La traductiere, a Lindei Maria Baros, cuprinde trei volume semnate de Angela Marinescu, Nichita Stănescu și Daniel Bănulescu, și toți trei sunt pe frontispiciul poeziei de la Desești. Așa, ca să-mi argumentez titlul. În condițiile în care piața de carte din Franța e dominată, în continuare, de traducerile din spațiul anglo-saxon, România a făcut eforturi pentru a fi vizibilă pe malul Senei. Traducătorii au fost adevăratele vedete ale acestui Festival. Fără Laure Hinkel, fără Florica și Jean-Louis Curriol, fără Jean Poncet, sau Marily Le Nir, fără Philippe Loubiere, sau Nicolas Cavailles, fără Radu Bata și Linda Maria Baros, literatura română nu ar fi fost vizibilă la Paris.
Acolo, în miezul fenomenului, s-a detașat figura cunoscută pentru Franța, poetul și dramaturgul Matei Vișniec. La dezbaterea “Rolul scriitorului în cetate, adevăr sau propagandă”, Matei a insistat asupra obligației scriitorului de a se implica, politic și social, într-un moment în care democrația nu e fragilă și periclitată doar în țările din Est, ci chiar și în inima Europei. A fost una dintre întâlnirile căutate de public – era imposibil să găsești un loc liber -, în care s-a vorbit despre cât mai poate azi literatura să învingă limba de lemn a totalitarismului și să demoleze arhitectura ideilor propagate oficial. Matei Vișniec face parte din generația care s-a lansat și la Desești, unde criticul literar Laurențiu Ulici i-a lansat cartea de debut „La noapte va ninge.” Autograful pe volum stă mărturie.
Acum Matei locuiește la Paris, este cunoscut ca prozator și dramaturg, ale cărui piese se joacă în peste 30 de țări ale lumii. Un Festival al cărții este și un prilej de a cunoaște oameni. Scriitorul din Chișinău, Emilian Galaicu-Păun, polenizat și el de vântul unei toamne la Desești, a fost văzut plimbându-se pe străzile din Paris, bucuros să-și reia în primire orașul care l-a găzduit cu o bursă. Știe unde se bea cea mai bună bere, unde sunt cele mai interesante librării și, dacă ar vrea, ar putea găsi cu ochii închiși sculptura lui Brâncuși din Montparnasse. A povestit despre actul traducerii, care este modul sigur de a participa la marea gândire europeană.
Acolo, pe malul Senei, s-au auzit poeme de Ion Mureșan, cel premiat la Desești cu Marele Premiu „Nichita Stănescu.” O scriitoare, care are rezonanțe de nume maramureșean, este Felicia Mihali, care a emigrat în Canada și care are mai multe romane. Mi-a atras atenția prezența scriitorului din Chișinău, Oleg Serebrian, fost ambasador al Republicii Moldova în Franța și ulterior în Germania, care a susținut alături de Florina Ilis și Matei Vișniec o suită de conferințe despre literatura din țările noastre. Marele invitat al Festivalului cărții a fost scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. După ce a fost ani în șir persecutat, după ce operele i-au fost arse în stradă, pentru că a scris în cărțile sale despre genocidul armean, a luat drumul exilului. Este numit Balzac al Bosforului.
Aceste informații le am de la Dia Radu, fata unei maramureșence, Otilia Țeposu, și a regretatului meu prieten Radu G. Țeposu. Reportajul a fost publicat în Formula AS. Cred că nu am forțat tabla realității amintind că autorii români prezenți prin opera lor la Festivalul cărții de la Paris s-au încărcat cu energii literare și în Maramureș. Așa am simțit Parisul absintului lui Baudelaire, Parisul lui Picasso, ori al lui Brâncuși. Nu mi se pare un lucru puțin.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.