În următoarele rânduri continuă seria amintirilor despre ÎPS Justinian Chira, părintele nostru duhovnicesc care a promis că nu ne va uita nici după ce va părăsi viața pământească și că ne va aștepta la Poarta Raiului. Aceste relatări nu sunt altceva decât un semn de recunoștință și de prețuire pentru cel care “ne-a născut și ne-a crescut pentru Hristos”.
Părintele Ștefan Petcu, de la Parohia Ortodoxă Costeni, Protopopiatul Lăpuș, avea doar 14 ani când a ajuns pentru prima dată în fața episcopului Justinian Chira. Era împreună cu fratele său, Mirel Petcu, cel care era președintele Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), filiala Baia Mare și împreună cu alți tineri ascoriști. De la prima întâlnire, ÎPS Justinian Chira l-a remarcat pe tânărul Ștefan și i-a acordat o atenție aparte, înconjurându-l cu o grijă și o iubire de tată, dându-i de înțeles că viața sa se va desfășura sub ocrotirea Maicii Domnului. Deși au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, părintele Ștefan Petcu își amintește detaliat acest moment, pentru că întâlnirea cu un om al lui Dumnezeu rămâne de neuitat.
“Prima dată când am fost la Preasfinția Sa aveam 14 ani, asta înseamnă în anul 1996. Am fost împreună cu Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Baia Mare (ASCOR). Am fost în clădirea veche a episcopiei. Ne-am așezat împrejurul lui, care pe unde am putut sta. Pe mine m-a abordat în mod special, fiind oarecum mai tinerel din grup. M-a întrebat cum mă cheamă. I-am răspuns că mă cheamă Ștefan. Și apoi m-a întrebat câți ani am. I-am zis că am 14 ani. Atunci el a spus, glumind: «Aaaa, apoi nici nu te-a înțărcat bine, mama». Eu am rămas înlemnit pentru că nu știam ce a vrut să zică. Pentru a accentua gluma, a râs. Mi-a mai spus ceva: tu să stai în brațele Maicii Domnului, arătând spre icoana Prodromița care era o litografie mare, am și acasă această icoană. O aveam și atunci în cameră. Pe parcursul întâlnirii am stat lângă acea icoană”, a relatat părintele Ștefan Petcu.
Preotul Ștefan Petcu își mai amintește că orice întâlnire cu ÎPS Justinian era unică. La fiecare întâlnire cu tinerii din ASCOR, episcopul le vorbea cu însuflețire și cu multă răbdare. Deși discuțiile erau lungi, iar tinerii sunt zburdalnici și uneori lipsiți de răbdare, lângă vlădica Justinian nu aveai cum să te plictisești.
“El ne povestea cu mult drag, cu timp și fără timp. Avea acolo un ceas cu cuc care cânta și la jumătate de oră și la oră fixă. Trecea o oră, două, încă trei ceasuri, avea răbdarea și dragostea aceasta nemărginită de a sta de vorbă, mai ales cu tinerii și de a sta să ne vorbească din vistieria inimii sale. Asta m-a impresionat mult: faptul că era episcop, ne uitam toți la el, cu ochii mari, ne vorbea mult, ne capta atenția, avea harul acesta de a ne capta atenția și de a nu te mai sătura să îl asculți. Una era să vorbească din fața Sfântului Altar, îmbrăcat în sfintele veșminte și alta era într-un cadru mai intim când le vorbea tinerilor, îmbrăcat doar în reverendă, era foarte deschis. Dăruia timp și celor mari, de rang înalt, și celor mici, seminariști, studenți, teologi”, a mărturisit părintele Ștefan Petcu.
(va urma)
