“Aceasta a fost întotdeauna bucuria mea: să stau de vorbă cu oamenii despre Dumnezeu și să stau de vorbă cu Dumnezeu despre oameni”, mărturisea arhiepiscopul Justinian Chira. Oamenii care l-au cunoscut pe ierarh mărturisesc că au simțit bucuria pe care ierarhul o răspândea, dar și iubirea cu care erau înconjurați, căci arhiepiscopul Justinian Chira iubea fără măsură și fără să facă diferențe între preoți și mireni. Îi iubea pe preoți pe care îi considera copiii lui, dar aceeași iubire autentică și profundă o avea și pentru omul simplu care îl ruga să înalțe o rugăciune la cer.
“Ținea mult la preoți. Preoții erau copiii lui duhovnicești la modul real. Teoretic, declarativ, mulți spun că au dragoste față de preoți, dar la el totul era din inimă. Îi plăcea, se bătea cu mâna pe piept și spunea: inimă de tată. Le-a simțit și trăit toate aceste lucruri. Spunea: părinte Nicolae, eu mă gândesc la preoți, ziua și noaptea și la credincioșii din eparhia noastră și nu numai la ei, la creștinii din întreaga lume. Când e să semnez un document care ține de viața Bisericii mă gândesc la un cuvânt al Patriarhului Justinian Marina care spunea: «Părinților, fraților, când semnez un document mă gândesc și la preotul din ultimul cătun: oare nu cumva îi pricinuiesc răul, nu cumva îi fac greutate cu semnătura pe care o dau eu?» Avea inimă de tată. Iubea”, își amintește preotul Nicolae Thira, de la Biserica “Nașterea Domnului” din Baia Mare, cel care i-a fost diacon ÎPS Justinian Chira, aproape 12 ani.
Pentru că iubea atât de mult, ierarhul își dorea ca semenilor să le fie bine, inclusiv colaboratorilor săi. “Mergeam cândva spre mănăstirea Rohia și mă întreabă PS Justinian: părinte Nicolae care e atmosfera între voi, între angajații eparhiei? Preasfinția voastră, știu că îmi cereți să vă dau un răspuns categoric și adevărat. Ar fi multe de spus și mă gândesc, mă luminează Dumnezeu: pur și simplu mergem cu drag la serviciu. Pentru el a fost o mângâiere, s-a întors către mine și a spus: Îți mulțumesc. Pentru mine înseamnă mult acest lucru. Faptul că voi vă înțelegeți și sunteți cu adevărat frați întru Hristos, atunci când te duci cu drag la serviciu, înseamnă că și serviciul și locuința îți priește, te regăsești acolo”, a amintit preotul Nicolae Thira.
Fostul părinte arhidiacon mai relatează că inima de tată a arhiepiscopului se vădea și din modul în care acesta se comporta față de oameni: îi trata de la egal la egal și îi purta în rugăciunile sale, căci cunoștea că fiecare își are greutățile sale.
“Avea o responsabilitate față de pomelnicul pe care îl primea. Ne spunea: vedeți voi, pomelnicul omului, banul acesta, pe care creștinul l-a pus acolo e jertfă curată, e munca lui. Asta ne obligă pe toți, pe clerici, să ne rugăm pentru acești oameni pentru că ei își pun nădejdea și credința lor în rugăciunile noastre. Ținea mult la aceste lucruri. Urmărea mereu binele celuilalt, nu binele propriu. De aceea și creștinii l-au iubit în mod deosebit. De la el am învățat să prețuiesc multe lucruri, de la el am învățat să prețuiesc oamenii în vârstă, eu tânăr fiind, am trăit cu un om matur din toate punctele de vedere. A fost o adevărată școală pentru mine. Ne spunea când mergeam cu mașina, când vedea câte o bătrână, îndoită în două, cu cârja, tremurând: vedeți voi, părinților, bătrâna aceasta, să știți că și ea a fost cândva tânără, a fost și ea cândva o fată după care mulți feciori întorceau capul. Avea dragoste, se uita la fiecare om și spunea: mă uit la fiecare femeie ca la propria mea mamă”, a adăugat părintele Nicolae Thira.
