Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian • Chira Între Har și dar (III)

0
215

Urmare din Graiul Maramureșului, nr. 10.141/2 septembrie 2023

Părintele Dorel Michiș de la Parohia Ortodoxă din Dănești și-a început misiunea preoțească cu binecuvântarea arhierească a Înaltpreasfințitului Justinian Chira. Avea să constate de multe ori că slujirea într-un sat cu multe contradicții religioase nu e deloc ușoară. De altfel, este cunoscută o întâmplare din sat la care a fost părtaș chiar episcopul Justinian. Unul din localnici care avea alte convingeri religioase l-a înfruntat verbal pe ierarh și a avut chiar îndrăzneala să îl tragă de barbă. Mustrarea lui Dumnezeu nu a întârziat să apară, căci, peste un timp, acel localnic avea să își taie mâna la circular. Incidentul i-a fost fatal bărbatului care a murit. În ciuda acestor momente tulburi, preotul Dorel Michiș a reușit să ducă la bun sfârșit construcția noii biserici din sat. Cu binecuvântarea arhierească a Înaltpreasfințitului Justinian, biserica a fost gata în doar patru ani.
„Azi, când scriu aceste lucruri, pare de necrezut, în condițiile în care această biserică a fost începută și se ridica deodată cu Biserica «Sfinții 12 Apostoli», din Baia Mare, cu Biserica «Duminica tuturor sfinților», din Tăuții de Sus și cu Biserica «Sfinții Împărați Constantin și Elena», din Baia Sprie. Cine ar fi zis că Dăneștiul, o comunitate ortodoxă de doar o sută de «fumuri», va târnosi o biserică, în perioada post-decembristă, înaintea orașelor Baia Mare și Baia Sprie? N-a fost simplu și nici ușor, în condițiile în care această biserică a fost și este o oază de ortodoxism (prin arhitectură, pictură, mobilier și hram, toate bizantine) într-o zonă care se revendică a fi sub oblăduirea Leului de la Șișești, părintele Vasile Lucaciu… Azi, după atâția ani, rostesc o sintagmă ce îmi aparține și pe care mulți nu o înțeleg: «Este mai ușor să ridici o biserică decât să umpli o biserică!» Cu vrerea lui Dumnezeu, cu binecuvântările ierarhilor noștri, cu ajutorul celor care au făcut posibil acest vis, biserica noastră este plină la marile Praznice Împă­ră­tești și la hramul închinat Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, «cei întocmai cinstiți ca apostolii»“, a precizat preotul Dorel Michiș.
Acum, la șapte ani de la trecerea în Veșnicie a episcopului Justinian Chira, preotul Dorel Michiș mărturisește cu convingere că prezența sa arhierească în satul Dănești a adus pacea și binecuvântarea în zonă.
„Bunii mei credincioși din Dănești recunosc și mărturisesc că, de fiecare dată când a ajuns în mijlocul nostru Înaltpreasfințitul Justinian, prezența sa a adus peste sat și peste ținut liniște, pace și nădejdi de mai bine, ca urmare a credinței puternice, a blândeții sufletești și a dragostei creștinești, manifestate față de toți, de la mic la mare. Datorită prezenței, rugăciunilor și încurajărilor venite din partea acestui ierarh, credincioșii ortodocși din acest sat au înțeles rostul, misiunea și chemarea la jertfelnicie și sacrificiu prin ridicarea, spre slava lui Dumnezeu, a unei biserici monumentale, reprezentativă pentru ei, dar și pentru comunitățile învecinate, care le-au urmat exemplul (Șurdești, Plopiș și Șișești). Revigorarea și primenirea satului Dănești, ajuns astăzi la faima și renumele de altă dată, au fost posibile prin purtarea de grijă, dragostea și îndemnurile la răbdare, statornicie, credință nestrămutată, respect, înțelegere și bunătate față de semeni, cerute de Înaltpreasfințitul Iustinian de la locuitorii acestei așezări. Ocrotirea, binecuvântarea și rugăciunea Înaltpreasfințitului Iustinian, Părintele nostru, veghează și azi asupra comunității noastre, făcându-ne mai buni, mai toleranți, mai îngăduitori și mai iertători, așa cum stă bine unor autentici și veritabili creștini, aflați în marea trecere spre tărâmul mântuirii. Nădăjduim ca, acolo unde continuă să slujească, în veșnicia cea fericită, mai aproape de Altarul Ceresc, să nu ne uite, acum, la șapte ani după mutarea sa la Domnul și nici după ce va fi intrat în rândurile moșilor și strămoșilor, pentru că nici noi nu l-am uitat, purtându-l mereu în gând și în rugăciunile noastre”, a concluzionat părintele Dorel Michiș.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.